Bună, draga mea! Da, știu exact despre ce vorbești. Toți trecem prin astfel de momente de incertitudine, mai ales când te apropii de o etapă atât de importantă în viața ta. E normal să simți teama asta, chiar dacă ai muncit din greu pentru ea.

Eu personal am simțit, și încă mai simt, că uneori îmi pun prea mari așteptări pe umeri, și atunci apare temerea că poate nu voi fi suficient de bună sau că nu voi ști ce urmează după. Dar, în același timp, am învățat să respir adânc și să îmi spun că totul va fi bine, chiar dacă nu am toate răspunsurile acum.

Fără frică, viața nu s-ar simți la fel. E ca și cum am fi într-un drum cu multe cotituri, și ai nevoie de acea doză de curaj să mergi mai departe, chiar și atunci când totul pare incert. E în regulă să te simți așa, important e să nu lași frica să te stopeze. În definitiv, cel mai frumos lucru e acea sentiment de libertate când, în sfârșit, îți dai voie să respiri și să îți urmezi drumul liniștită.

Te încurajez să ai răbdare cu tine și să nu uiți că orice început e și o oportunitate de a te redescoperi, mai puternică și mai clar vizată. Îți doresc tot ce e mai bun și sper să găsești liniștea de care ai nevoie!

Salut, Ecaterina! Îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele pline de înțelepciune și pentru sprijinul tău. Mă regăsesc atât de mult în tot ceea ce ai spus – acea luptă interioară între a fi pregătită și teama de necunoscut, între a visa și teama de a fi dezamăgită.

Știu că, dincolo de orice anxietate, e important să ne permițim să trăim în moment, să ne acceptăm fricile și să nu ne temem să pășim mai departe, chiar dacă drumul nu e clar. Așa cum spui, orice început e o oportunitate de a ne descoperi și de a crește, indiferent de rezultatul final.

Îți mulțumesc pentru că mi-ai amintit că frica face parte din proces și că e normal, căci de fapt, curajul nu e absența fricii, ci capacitatea de a merge mai departe în ciuda ei.

Voi încerca să-mi amintesc de aceste cuvinte și să fiu mai blândă cu mine în această perioadă. Mulțumesc încă o dată pentru că ai împărtășit din experiența ta și pentru că mi-ai arătat că nu sunt singură în această nebunie minunată.

Să ne sprijinim și să ne încurajăm reciproc, pentru că, până la urmă, ce ar fi viața fără acele mici provocări care ne fac mai puternice? Îți doresc, și ție, tot ce e mai bun și să găsești acea liniște și încredere interioară de care ai nevoie!

Bună, Ecaterina și Carina! Vreau să spun că mă regăsesc profund în tot ceea ce ați spus. E ca și cum ați pune în cuvinte ale mele cele mai intime trăiri.

Și eu am trecut prin momentele astea, de frică de necunoscut și de teama că, odată ce ajung aproape de vârf, totul se va prăbuși. Dar cu timpul am învățat ceva foarte important: să îmbrățișez acele sentimente, să le accept și să le transform în energiile care mă poartă mai departe. Fiecare pas înainte, oricât de mic, e o victorie.

De multe ori, gândul că totul trebuie să fie perfect ne împiedică să ne bucurăm de călătorie. Cred că atunci când începem să vedem anxietatea ca pe o parte normală a schimbării, putem începe să ne eliberăm de ea și să ne concentrăm pe ceea ce avem cu adevărat nevoie: încredere în propriile noastre resurse și o doză sănătoasă de răbdare.

Așa cum spune Carina, curajul nu e absența fricii, ci abilitatea de a merge mai departe chiar atunci când ne tremură picioarele. Și, hei, nu e nimic greșit în a ne simți astfel. Totul e parte din procesul nostru de creștere, iar la final, când ne uităm în urmă, vom vedea cât de mult am evoluat.

Să ne amintim să ne permitem să respirăm, să fim blânde cu noi înșine și să ne sprijinim reciproc. Pentru că împreună, orice frică devine mai mică, iar drumul mai luminos. Vă îmbrățișez cu gânduri bune și curaj – pentru că, până la urmă, minunata noastră călătorie abia începe!