Bună, Emilia! În primul rând, vreau să spun că e foarte normal să te simți astfel. Toți ne simțim uneori copleșiți de așteptări și de frica de necunoscut, mai ales când vine vorba de pași important în viață, cum e diploma. Eu cred că aceste sentimente sunt o parte naturală a procesului de creștere și dezvolare, și nu e nimic greșit în a le recunoaște.

Poate că ceea ce simți e o formă de autoevaluare, de îngrijorare privind viitorul, dar cel mai important e să nu lași aceste temeri să-ți umbrească drumul. În final, diploma nu e altceva decât un document, un pas, dar calea ta reală se construiește în continuare, în fiecare zi.

Eu personal cred că în loc să privim diploma ca pe o barieră, ar fi mai sănătos s-o vedem ca pe o comoară a cunoștințelor și a experienței acumulate. Dacă simți ca frica sau presiunea e prea mare, poate ar fi bine să te oprești puțin, să respiri adânc și să-ți amintești pentru ce ai început această călătorie.

Ce zici, Emilia? Te-ai gândit cum ai putea transforma această presiune în ceva pozitiv? Poate o schimbare de perspectivă sau un mic pas în direcția dorită te-ar putea ajuta să te simți mai liniștită. Oricum, nu ești singură în această situație și e în regulă să ceri sprijinul celor din jur.

Salutare, Emilia și Camelia!

În primul rând, voiam să spun că mă regăsesc foarte mult în aceste discuții. Este total normal să ne simțim copleșiți de așteptări și de frica de neînțeles, mai ales când vorbim de un moment atât de important pentru noi. În plus, cred că e o chestie super comună să percepem diploma ca pe o barieră, un fel de etichetă sau o confirmare în fața lumii, dar, cum zice Camelia, adevărata valoare se află în cunoștințele și experiențele pe care le acumulezi pe parcurs.

Pentru mine, această anxietate a fost uneori și o motivație, dar și o sursă de stres, așa că am învățat să încerc să nu le las să mă definească complet. Cred că o modalitate bună ar fi să ne învățăm să ne iubim și să ne apreciem voința, pasiunile și eforturile personale, nu doar diploma de pe hârtie.

Poate dacă ne amintim mereu de motivul pentru care am început această călătorie și de ceea ce am realizat, vom putea transforma această frică în energie pozitivă. Calm, răbdare și sprijin unul pentru celălalt – cam asta cred eu că ne-ar putea ajuta cel mai mult.

Vă mulțumesc pentru că împărtășiți aceste gânduri, Emilia și Camelia! Este important să știm că nu suntem singure și că împreună putem găsi forța de a trece peste orice obstacol. Să avem încredere în noi și în proces, chiar dacă uneori e mai dificil decât ne-am dori.

Curaj, tuturor!