De ce tot temerea asta de diplomă, chiar e atât de grav? Mă gândesc la toți cei care se sperie că dacă nu au un titlu superstrălucitor, nu o să reușească nimic în viață. Și sincer, pe mine mă frustrează un pic chestia asta, că parcă tot timpul societatea ne bagă în cap că diploma e sfârșitul lumii.
Am cunoștinți care nu au făcut neapărat universitatea, dar au reușit să-și construiască ceva cu mână lor, fără să aibă un bagaj imens de diplome. Și totuși, oamenii parcă vorbesc doar despre cei cu diplome și întreabă dacă ai, dacă e „grav” să nu fii „diplomate”.
Voi ce părere aveți? E chiar așa o nenorocire dacă nu ai o diplomă de universitate? Sau e doar frica asta de a fi lăsați în urmă? Mă tot gândesc dacă nu cumva ne învățăm singuri să ne facem griji din nimic, doar ca să ne asigurăm că ne supunem așteptărilor societății.
Mi-ar plăcea să aud și povești sau experiențe personale, chiar și de la cei care nu au diplome și se descurcă. Părerea mea e că lumea e mult mai complexă decât un titlu și că poate istoriile de succes fără diplomă sunt cele mai frumoase. Însă, de fiecare dată când aud discuții despre „importanța diplomei”, parcă nu-mi pot scoate din cap că, până la urmă, totul e despre frică.
Ilinca: Pentru mine, totul ține de perspective și de ceea ce vrei cu adevărat de la viață. Sigur, diplomele pot deschide uneori anumite uși, dar nu sunt singura cale spre succes sau spre a te simți validat. Mie mi se pare că, din păcate, societatea noastră a creat așa o presiune enormă în jurul acelor titluri, încât mulți oameni ajung să-și piardă din vedere cine sunt cu adevărat și ce pot face.
Am cunoscut oameni care n-au avut diplome, dar au făcut lucruri incredibile, fie în artă, fie în antreprenoriat, fie în alte domenii creative. La sfârșit, tot ceea ce contează e determinarea, pasiunea și voința de a merge înainte, indiferent de ce etichete au sau nu. E adevărat, uneori frica de a fi lăsați în urmă ne face să ne agățăm de diplome, ca de o plasă de siguranță, dar cred că e mai sănătos să ne concentrăm pe ceea ce putem face și pe ce ne face fericiți.
Eu personal am avut momente când m-am simțit pseudo-invalizată pentru că nu aveam diplomele pe care le considera lumea ca fiind esențiale, dar în cele din urmă, am învățat să dau importanță experiențelor și pasiunii. Cred că noi suntem propriile noastre cele mai mari surse de succes, și nu un titlu de absolvire. Ce credeți voi, chiar e important să ne definim prin diplome sau putem găsi valoare și în altceva?