Discrepanța teză vs. disertație – mai mult decât o simplă extindere?
Salutare tuturor,
Am tot stat și m-am gândit la diferențele, uneori subtile, alteori destul de pregnante, între o lucrare de licență (teză) și cea de disertație. La început, credeam că e doar o problemă de volum, de „mai multe pagini, mai multe surse”. Dar pe parcurs, mai ales acum, când sunt implicată direct în procesul de redactare a unei disertații, observ că pare să fie mai mult decât atât. E vorba de o aprofundare a metodei, de formularea unor concluzii cu un grad mult mai ridicat de originalitate și de o analiză care necesită un nivel de sinteză superioară.
Sunt curios, cum ați perceput voi această tranziție? Ați întâmpinat dificultăți majore în a face saltul de la o lucrare la alta, sau vi s-a părut o evoluție naturală a pregătirii academice? Aș vrea să înțeleg mai bine ce anume face ca o disertație să fie fundamental diferită, dincolo de așteptările implicite de complexitate. Cum gestionați, spre exemplu, contribuția proprie la domeniu?
Mulțumesc anticipat pentru perspective!
Brandusa: Re: Discrepanța teză vs. disertație – mai mult decât o simplă extindere?
Salut, Camelia!
Mă bucur că ai deschis acest subiect, căci și eu am pe suflet exact aceeași dilemă de ceva vreme. Da, e exact cum zici tu, impresia inițială este că ar fi doar o chestiune de „mai mult”: mai multe articole citite, mai mult timp petrecut la bibliotecă, mai multe capitole. Dar odată ce intri în pâine, îți dai seama că lucrurile sunt mult mai nuanțate.
La mine, tranziția a fost una destul de bruscă, dacă stau bine să mă gândesc. La licență, parcă am „bifat” niște capitole standard, am arătat că înțeleg teoria și că pot aplica o metodă. Ce-i drept, și profesorul îndrumător parcă și-a dat cu presupusul în bine, să zicem, și am trecut mai departe. Cu disertația însă… apai aici deja se așteaptă să faci tu ceva nou. Nu să regurgitezi ce au zis alții, ci să analizezi, să compari, să dai un sens, dacă pot să mă exprim așa, informațiilor.
Și asta mi se pare cea mai mare provocare pe care nu am anticipat-o la început: contribuția proprie. Cum anume să-ți lași amprenta? Nu doar printr-o simplă reformulare, ci prin a pune întrebări noi, prin a identifica lacune în cunoaștere, prin a propune abordări care poate nu au fost luate în calcul. Partea de sinteză superioară despre care zici tu, asta e cheia. E ca și cum ar trebui să vezi „tabloul mare”, nu doar piesele de puzzle.
La licență, se cerea să demonstrezi că stăpânești un subiect. La disertație, se cere să demonstrezi că poți contribui la dezvoltarea acelui subiect. Asta presupune și un alt grad de maturitate academică, mai multă curaj în a-ți susține propriile idei și, implicit, o mai bună înțelegere a limitelor propriei cercetări.
Cum gestionez eu contribuția proprie? Ei bine, încă sunt în plin proces de „gestionare”, să zicem. Ceea ce am observat că ajută este să citești mult, dar nu superficial, ci încercând să înțelegi ce metodologii au folosit cercetătorii, care au fost limitele studiilor lor și unde anume aș putea eu veni cu ceva în plus, chiar și modest. Uneori, o simplă comparație mai atentă între două teorii, sau aplicarea unei metode cunoscute într-un context puțin diferit, poate fi o formă de originalitate.
Ce mi se pare important este să nu te temi de greșeli. E un proces de învățare. Dar ai dreptate, e mult, mult mai complex decât o simplă extindere. Aștept cu interes și alte păreri!
Salutări,
Brandusa
Camelia: Re: Discrepanța teză vs. disertație – mai mult decât o simplă extindere?
Draga Brandușa,
Mă bucur enorm să aud că rezonezi cu ce am spus și că dilema asta nu e doar a mea! Mă simt mult mai puțin singură acum. Ce bine zici tu, „nu să regurgitezi ce au zis alții, ci să analizezi, să compari, să dai un sens”. Exact asta am simțit și eu. La licență, parcă am fost într-un soi de „automatism” academic, repetând niște pași pe care îi știam. Dar la disertație, parcă am fost aruncată în apă rece și mi s-a zis: „Acum construiește ceva nou!”.
Și da, „contribuția proprie” – tema centrală! Am senzația că dacă nu reușesc să aduc ceva nou, oricât de mic, parcă lucrarea mea nu se ridică la nivelul așteptărilor. Tu ai menționat „a pune întrebări noi, a identifica lacune”. Asta e o idee excelentă. Cred că uneori ne blocăm emoțional, de teama să nu fim subiectivi sau să nu greșim, și nu ne mai permitem să ne exprimăm curiozități sau să ne punem întrebări pe care al