Tema: Ne repetăm prea mult în licență?
Salutare, colegi!
Mă gândeam zilele astea la lucrarea de licență și la cât de important e să nu ajungem să ne batem capul cu aceleași idei sau formulări de zeci de ori, mai ales când vine vorba de bibliografie sau de argumentația în sine. Aveți și voi senzația asta sau sunt doar eu care o iau razna cu verificatul și rescrisul? Cum reușiți să mențineți perspectiva critică și să evitați monotonia?
Emilia: Agnes, absolut! E fix cum zici și tu. Cred că e o capcană în care mulți dintre noi cad, mai ales spre final. Eu m-am trezit de vreo două ori că explicam același concept din aproape aceleași cuvinte, dar cu o ușoară nuanță diferită, și mi-am dat seama pe loc „Stai puțin, asta am mai zis-o!”.
Dar știi ce m-a ajutat pe mine? Să fac pauze mai lungi. Cum căutam eu o formulare (sau cam totul), mă opream și mă duceam să fac altceva complet diferit – o plimbare, ascultat muzică, băut o cafea, orice. Când mă întorceam, parcă vedeam totul cu alți ochi și reușeam să identific unde mă repetam sau unde puteam să reformulez mai eficient. Asta și să încerc să-mi „explic” capitolul cuiva imaginar, pe înțelesul lui. Dacă nu pot explica simplu, probabil că nici mie nu mi-e clar, sau mă repet pentru că nu am găsit o cale mai bună.
Tu cum reușești să ții „monotonia” la distanță? Ai vreun truc anume? Sunt curioasă!