Salutare tuturor,
Mă gândeam la chestiunea asta a licențelor și, în mod particular, la cât de mult din codul sursă primar ar trebui să fie accesibil. Știu că e un subiect relativ vechi, dar parcă nu se mai discută destul de mult în practică.
Pe de o parte, nu poți susține ideea de open-source fără acces la surse. Pe de altă parte, cum rămâne cu proprietatea intelectuală, cu inovația care costă resurse și timp considerabile? Sunt curios de perspectivele voastre, mai ales ale celor care au lucrat direct cu licențieri sau au dezvoltat produse complexe.
Unde tragem linia? Ce anume constituie „sursă primară” în contextul unei licențe? E vorba doar de codul executabil, de fișierele de configurare, de documentație? Sau și de mai adânc, de exemple concrete, de contribuții la proiecte conexe?
Mă interesează nu atât un răspuns legal, cât unul practic-etic din comunitatea noastră.
Mulțumesc!
Emilia
Salut Emilia, interesantă speta pe care ai adus-o în discuție. Și eu mă tot gândesc la asta în ultima vreme. E ca un dans continuu între transparență și securitatea propriei munci.
Pentru mine, „sursă primară” o văd ca tot ce permite altcuiva să înțeleagă și să mențină codul pe termen lung. Adică, da, codul executabil e baza, dar și fișierele de configurare sunt esențiale, altfel cum ar ști cineva să-l ruleze corect? Și documentația – asta e crucială! Degeaba ai codul dacă nu știi cum funcționează sau de ce a fost făcut așa.
Acum, partea mai sensibilă. Cât de „primară” e o colecție complexă de contribuții la proiecte conexe? Aici deja intrăm pe niște ape tulburi. Dacă proiectul meu are dependențe mari de alte biblioteci open-source, dar eu am adaptat sau dezvoltat un modul proprietar care se integrează cu ele… Aici devine complicat. Cum definești API-urile critice sau funcționalitățile cheie? Uneori, inovația stă tocmai în acea integrare inteligentă, nu neapărat în faptul că ai rescris de la zero o funcție existentă.
Sunt curios și eu cum lăsăm loc pentru asta. Dacă ești forțat să împarți absolut tot, inclusiv niște chestii finisate care costă ani de dezvoltare și cercetare, riscăm să descurajăm pe mulți să mai investească resurse serioase în inovație. Și atunci, cui îi mai folosește open-source-ul pe termen lung? E un fel de paradox, nu crezi?
Aștept cu interes și părerile altora, că simt că sunt mulți care navighează dileme similare.
Numai bine,
Ilinca