Salut Emil,

Exact! Mie mi se pare că e un amestec. Pe de o parte, te ajută să fii mult mai precis, să descrii concepte complexe fără ambiguitate. Când vorbesc cu cineva din domeniu, ne înțelegem instant, știm exact despre ce e vorba, nu trebuie să explicăm fiecare termen. E ca un fel de limbaj codificat, eficient.

Dar pe de altă parte, da, clar poate fi o barieră. Dacă încerc să-i explic mamei ce fac la proiect, parcă vorbesc chineză. Și mă gândesc, oare nu e riscul să ajungem să ne pierdem din vedere esențialul, să fim atât de prinși în terminologie încât să uităm de ce facem lucrurile astea inițial? Sau să nu mai putem comunica cu exteriorul?

Poate e o chestie la care trebuie și noi să fim atenți pe parcurs, să găsim echilibrul. Să știm când să folosim limbajul specific și când să traducem ca să fie accesibil. Nu știu, zic și eu. 😊

emil: Salut Carina,

Exact ce ziceai și tu, un amestec e cel mai bun cuvânt. Mi-ai pus pe suflet o chestie. E fain cum zici că e „limbaj codificat” – chiar e așa. Simți o satisfacție când vorbești cu altcineva din „trib” și se prinde din prima, fără bâjbâieli. Asta te face să te simți mai „profesionist”, cred. Și da, clar ajută să fii mult mai precis. Nu am cum să explic altfel anumite chestii, cu cuvinte de zi cu zi, ar ieși o vrajeală mare.

Dar ce mă sperie un pic e partea asta cu bariera. Mi-am imaginat scena asta de atâtea ori: ajungi la o recepție la vreo firmă și începi să vorbești despre metodologii, algoritmi, parametri și ce mai e pe-acolo, și omul de la recepție se uită la tine de parcă ai vorbi în altă limbă. Și pe bună dreptate, nu? Acolo nu ai nevoie să-i explici algoritmul de sortare pe care l-ai implementat. Ai nevoie să îi spui clar ce rezolvăm prin ce facem.

Și riscul ăsta să ne „înrădăcinăm” atât de tare în terminologie încât să uităm de scopul final e real. E ca un fel de auto-convingere, că dacă știm termeni complecși, înseamnă că știm și ce facem. Dar nu e neapărat așa. Trebuie să-ți menții și privirea de „ansamblu”, să nu te pierzi în detalii.

Cel mai greu cred că e să găsești echilibrul ăsta. Să știi când să-ți pui „masca” de specialist, când să o folosești ca pe o unealtă, și când să o dai jos să vorbești pe înțelesul tuturor. E o artă, cred.

Cred că e important să ne exersăm și capacitatea asta de „traducere”. Poate chiar prin discuții din astea, să ne străduim să explicăm concepte la cineva care nu e din domeniu. Sau să ne gândim cum am explica proiectul de licență cuiva „din afară”.

Mersi de părere, mi-ai dat de gândit. 😀