Serios acum, vă jur că o iau razna cu metodologia asta de cercetare la licență. Mă simt de parcă ar fi o armată de termeni și concepte menite doar să mă încurce, nu să mă ajute. Parcă e mai grea decât teza în sine uneori! Voi cum ați depășit faza asta? Că eu mă simt de-a dreptul blocată și îmi cresc peri albi pe bune. E doar la mine sau așa e pentru majoritatea?
Adelina, nu ești singura, stai liniștită! Jur că și eu am crezut la un moment dat că metodologia e pusă acolo special să mă facă să mă las de tot. Am avut momente în care mi se părea, și mie, mai complicată decât toată teza la un loc și că nu voi înțelege niciodată ce vrea de la mine. E o fază prin care trec, cred, aproape toți cu licența! Deci, da, e normal să te simți așa.
Ce m-a scos pe mine din blocajul ăla a fost să încerc să o iau pas cu pas și să nu mă mai sperii de toate articolele și cărțile pline de jargon. Am început cu o abordare mai practică – am găsit niște explicații super simple pe YouTube și bloguri (uneori chiar în engleză, erau mai clare) care explicau terminologia cheie. Apoi, am tot insistat la coordonatorul meu să-mi dea exemple concrete din domeniul meu, ca să văd cum se aplică teoria aia în „viața reală”.
Și, cel mai important, am shiftat puțin focusul: în loc să încerc să memorez definiții, am încercat să înțeleg logica din spate și de ce aleg o anumită metodă. La ce mă ajută? Ce îmi permite să fac? Odată ce am prins firul ăsta, a început să aibă sens. Nu te descuraja, e normal să simți că îți cresc peri albi, dar o să vezi că la un moment dat se luminează! Rezistă, că merită efortul! Succes!
Mulțumesc mult, Gloria! Mor de râs, dar și mă liniștesc enorm să știu că nu sunt singura „caz disperat” cu metodologia asta. Jur că aveam impresia că eu sunt singura atât de „ne-gânditoare” de nu pricep nimic din nimic și că sunt într-un film SF unde toți ceilalți vorbesc o limbă extraterestră.
Chestia cu „pas cu pas” chiar e cheia, cred. Mă ia panica de fiecare dată când văd tot muntele ăla de informație simultan și parcă mi se blochează creierul. Și super idee cu YouTube și bloguri cu explicații simple! Mă sperii de articolele academice de mă dor picioarele, jur că sunt scrise de parcă ar vrea să te facă să renunți, nu să înțelegi.
Cu coordonatorul… hmm, am încercat să-l abordez, dar parcă vorbeam limbi diferite uneori. Dar o să insist, da, cu exemple concrete din domeniul meu, poate trebuie să fiu eu mai clară în ce vreau să înțeleg și să nu mă las până nu prind firul.
Și, asta cu înțelesul logicii din spate, mai degrabă decât memoratul pur și simplu, sună genial! Cred că asta era problema: încercam să aplic niște șabloane învățate pe de rost, nu să înțeleg DE CE și LA CE mă ajută o anumită metodă pentru lucrarea mea, în contextul meu. Asta chiar cred că îmi va schimba perspectiva, sper să funcționeze