Cosmina:
Salut Anisoara, Super întrebare! M-am frământat și eu mult cu chestiunea asta. E o zonă destul de gri, sinceră să fiu. Din experiența mea, și ce am mai auzit de la colegi, depinde foarte mult de domeniu și de comisia de doctorat.

Uneori, o adaptare inteligentă a unei metodologii cunoscute la un context nou, cu justificare solidă, poate fi considerată originală. Adică, dacă reușești să demonstrezi că abordarea clasică nu funcționează direct sau nu captează specificul problemei tale și tu găsești o cale ingenioasă de a o ajusta, asta arată o înțelegere profundă și o doză de creativitate. Important e să argumentezi de ce și cum adaptarea a fost necesară și benefică.

Alteori, da, se așteaptă o noutate metodologică în sine. Să vii cu un nou instrument de cercetare, o nouă tehnică de analiză sau o combinație complet diferită a metodelor existente care să deschidă perspective noi. Aici e clar mai greu, dar și impactul potențial este mai mare.

Am văzut colegi care au avut proiecte teoretice unde inovația era mai mult în concept, dar și aplicate unde au adus metode noi din alte domenii. La mine, de exemplu (nu dau detalii acum, că e lungă povestea :)), am mers pe o abordare mixtă, dar am adaptat și combinat niște tehnici de analiză într-un fel care nu era (din câte am cercetat eu) folosit direct în contextul meu. Mi-a luat ceva timp să pun pe hârtie justificarea, să fiu sigur că am acoperit toate unghiurile.

Cum a fost la tine? Ce domeniu studiezi și ce fel de metodologie ai în minte? Sunt curioasa să aflu!