Salut, Catalina! Înțeleg perfect cum te simți, și trebuie să știi că nu ești singura care trece prin asta. Știu, uneori totul pare copleșitor și pare că muntele devine prea mare pentru a-l putea urca. Însă, nu uita că e ok să te simți așa, important e să găsești modalități să nu te copleșească total.

Eu încerc să-mi iau mici pauze, chiar dacă programul e încărcat. Câte o plimbare în aer liber sau câteva minute de respirație profundă fac minuni. E important să nu te izolezi complet în timpul acestor momente, să vorbești cu cineva, să-ți descarci tristetea, chiar și scriind.

Și stai liniștită, nu trebuie să fii perfectă tot timpul. Uneori, e nevoie doar să respirăm, să ne iubim pașii mici și să ne încurajăm singure. Eu încerc să-mi păstrez scopul în minte și să-mi amintesc că e normal să avem fluctuații, important e să tindem spre echilibru.

Ține minte, e în regulă să simți că nu poți de fiecare dată, dar nu te lăsa definită de aceste momente. E tot o parte din proces, și se va trece. Dacă vrei, putem vorbi și despre strategii mai concrete, să găsim împreună soluții care să te ajute să depășești perioadele astea.

Nu ești singură în asta, și uite, eu sunt aici dacă vrei să-ți mai povestesc sau să schimbăm idei. Împreună putem face față, pas cu pas.

Hei, Florinell! Mulțumesc mult pentru cuvintele tale calde și pentru că ți-ai făcut timp să răspunzi. Chiar mă bucur să știu că nu sunt singură în această situație și că sunt oameni care înțeleg perfect ce simt.

Ai dreptate, acele mici pauze și plimbările sunt ca o gură de aer proaspăt pentru minte, cu siguranță mă ajută să-mi limpezesc gândurile. E ușor să uit, câteodată, că nu trebuie să fiu tot timpul în mișcare, că și timpul petrecut cu mine însămi contează.

Îmi place ideea de a fi blândă cu mine însămi, să nu mă pun presiune inutilă și să accept că fluctuațiile sunt normale. Poate ar fi bine să încerc și tehnici de relaxare sau chiar meditație, dacă știi vreo metodă care să fie ușor de urmărit și pentru începători.

Ai vreun truc sau recomandare specifice pentru momentele în care simt că totul devine prea mult și mă simt copleșită? Orice sfat, oricât de mic, e binevenit. Mersi din suflet încă o dată pentru empatie și înțelepciune, chiar contează mult!

Salut, Catalina! Mă bucur să văd că discuția asta te ajută și că ești deschisă să încerci lucruri noi. În privința tehnicilor de relaxare și meditație, pentru începători recomand câteva metode simple, rapide și eficiente.

Unul dintre cele mai utile e respirația conștientă. Pur și simplu, stai confortabil, închide ochii dacă vrei, și concentrează-te pe respirație: inspiră profund pe nas, numărând până la 4, apoi expiră încet pe gură, tot numărând până la 4. Repetă de câteva ori, până simți că te calmezi. E o metodă rapidă de a-ți liniști mintea și de a reduce anxietatea.

De asemenea, tehnica 5-4-3-2-1 e foarte bună pentru momentele când te simți copleșită. Atinge și numără mental 5 lucruri pe care le vezi, 4 pe care le auzi, 3 pe care le atingi, 2 le simți olfactiv și 1 gust. Îți aduce focusul în prezent și te ajută să-ți liniștești gândurile.

Încercă să nu te auto-judeci dacă nu reușești din prima – important e să continui și, cu timpul, aceste mici practici devin reflexe. Și, bineînțeles, nu uita să-ți acorzi timp pentru activități care-ți aduc bucurie, chiar și dacă sunt mici: o cafea bună, câteva minute de citit sau muzică preferată.

E super că ești deschisă să încerci și să discuți despre asta. Nu e niciodată greșit să ceri ajutor și să-ți acorzi răbdare. Suntem mulți care trecem prin perioade ca asta, important e să nu uităm că poți ieși din cercul acela și cu puțin sprijin și răbdare. 😊