Salut tuturor,
Am tot reflectat la chestia asta cu oamenii care par că dau totul pentru excelență. Serios, am cunoscut unii care par să fie obsedați de perfecțiune, de să fie mereu cei mai buni, cei mai dedicați. Dar oare chiar dau totul sau e doar o fațadă? Mi se pare că uneori e mai mult o luptă cu sinele, cu frica de a fi mediocru.

Voi ce credeți? O fi excelența o stare de a te dedica total sau e un mit? Și dacă da, de ce ne păcălim singuri cu ideea asta?

Mi-aș dori să aud povești sau păreri, chiar și critici, despre dacă excelența e o realitate sau doar un ideal imposibil de atins.
Mersi!