Salut Aurelia,

Absolut, te înțeleg perfect! Partea asta cu reflecția personală e ca un munte care pare de neatins la început. Cred că toți trecem prin asta la un moment dat.

Ce mi-a ajutat pe mine cel mai mult a fost să nu o văd ca pe o sarcină suplimentară, ci ca pe o parte integrantă a întregului proces. Adică, să nu o las la final, când sunt obosită și presată de timp, ci să notez idei, observații și „aha moments” pe parcurs. Am ținut practic un fel de jurnal de bord, dar axat pe ce învățam de fapt, nu doar ce făceam.

De exemplu, când întâmpinam o problemă tehnică, nu mă limitam la a scrie „am avut probleme cu instalarea software-ului X”. Încercam să analizez de ce am avut probleme, ce abordări am încercat, de ce au eșuat, ce pași am făcut diferit de data asta și cum am ajuns la soluție. Și apoi, cum se lega asta de conceptele teoretice pe care le-am studiat. Poate am descoperit că problema era cauzată de o neînțelegere a unui principiu X din cursul de… (pui numele cursului). Așa, legătura devine mult mai concretă și arată că nu doar ai aplicat niște pași, ci ai și înțeles rationalele din spate.

Și legat de „impactul asupra voastră”, încearcă să te gândești cum te-a transformat proiectul. Nu doar profesional, ci și ca persoane. Am devenit mai răbdătoare? Mai perseverentă? Am descoperit noi pasiuni sau hobby-uri legate de domeniu? Am învățat să lucrez mai bine în echipă (dacă e cazul)? Uneori, cele mai importante lecții nu sunt cele tehnice.

Nu te stresa să scrii perfect din prima. Poți începe cu idei brute, cu „brainstorming” pe hârtie sau într-un document separat. Apoi, treptat, o vei structura și o vei rafina. Important e să fie sinceră și să reflecte adevăratul tău parcurs.

Sper să te inspire niște idei. E o provocare, dar și o șansă grozavă să te conectezi cu munca ta la un nivel mai profund. Succes mult!

Catalina