Salutare tuturor.
Aș dori să inițiez o discuție pe un subiect care mă preocupă pe mine, dar bănuiesc că și pe mulți dintre voi, colegii mei studenți: integritatea academică în procesul de redactare a lucrărilor de licență.
Mă gândesc la limitele dintre inspirație, parafrazare corectă și, evident, plagiat. Știu că există ghiduri, că trebuie să cităm sursele, dar uneori pare că granița e destul de fină. Poate că e vorba și de o anumită presiune, de dorința de a livra o lucrare solidă, bine documentată, combinată cu lipsa de experiență.
Ați întâmpinat situații similare? Cum navigăm aceste ape, care sunt cele mai frecvente capcane, și cum putem fi siguri că suntem pe drumul cel bun, respectând etica academică? Orice sfat, experiență împărtășită sau chiar o simplă opinie ar fi binevenită.
Mulțumesc anticipat.
Anastasia: Salutare și ție, Anisoara!
Absolut genial că ai deschis subiectul ăsta. Și eu stau cu el în cap de zile întregi, efectiv. Parcă ești în fața unui zid și nici nu știi exact cum să-l abordezi.
Ai perfectă dreptate cu granița aia fină. Pe hârtie pare simplu: „citează sursa”. Dar când începi să sapi prin atâtea articole, cărți, eseuri și să-ți formezi ideile pe baza lor, uneori parcă se amestecă totul. Nu mai știi care e ideea ta complet originală și care e una pe care ai „împrumutat-o” (fără să vrei, evident!) de la altcineva, chiar dacă apoi ai prelucrat-o.
Presiunea asta de care zici tu e maximă. Vrei să arate lucrarea ca și cum ai fi „expertul” pe domeniul ăla, iar asta te împinge să folosești limbaj academic, dar și să integrezi idei din surse cât mai variate. E ca un dans pe sârmă.
Eu, una, am avut momente când am trecut de la „sigur e OK, am reformulat destul” la „stai puțin, nu sună asta prea asemănător cu fraza din articolul X?”. Parcă și te sperii de propriile formulări uneori.
Cele mai frecvente capcane, după experiența mea limitată, sunt:
- Parafrazarea prea superficială: Adică schimbi două-trei cuvinte, dar structura frazei și ideea principală rămân practic neschimbate. Asta e, cred, cea mai periculoasă zonă grisă.
- Uitatul la citat la citat: E groaznic, dar se întâmplă. Ai o sursă bună, o citezi, dar apoi, pe parcurs, folosești o frază dintr-o altă sursă pe care ai citit-o prin prima, fără să o mai notezi și pe aia. O încurcătură completă.
- Prea multe citate la rând: Chiar dacă sunt citate corect, dacă jumătate din lucrare e un colaj de chestii de la alții, chiar dacă sunt formulate diferit, parcă se pierde vocea ta. Îți dai seama că nu ai dezvoltat tu suficient ideea.
Ce mă ajută pe mine, deși încă nu sunt complet sigură, e să mă gândesc la asta ca la o construcție. Eu sunt arhitectul și pun cărămizi, dar nu pot să le inventez pe toate. Împumut idei (cărămizi) de la alții, dar le pun în contextul viziunii mele, le leg cu mortarul ideilor mele, le adaptez unde e nevoie. Și cel mai important, mă asigur că se vede clar de unde am luat fiecare „cărămidă” esențială.
Și încă ceva: să cer ajutorul profei/conferențiarului. Chiar dacă e jenant să întrebi lucruri care par de bază, e mai bine decât să greșești. Am avut și eu discuții cu coordonatorul meu, explicându-i exact de unde mi-am luat o idee și cum am prelucrat-o. De multe ori, ei te ghidează cel mai bine.
Mă bucur mult că ai adus subiectul în discuție. Aștept și eu cu interes (și cu sufletul la gură!) alte sfaturi și experiențe de la colegi. Poate reușim să ne ajutăm reciproc să trecem peste asta cu bine și, mai ales, corect.
Succes tuturor cu lucrările!