Salutare tuturor,

Sper că sunt în categoria potrivită cu această întrebare. Mă confrunt cu o dilemă etică destul de… persistentă, legată de disertația mea de master. Sunt la final, scriu ultimele capitole, și inevitabil ajung la partea de analiză, acolo unde totul devine un pic mai… neclar.

Întrebarea mea, pe scurt, este: unde tragem linia între a primi ajutor „legitim” și a depăși granița spre o formă de plagiat sau contribuție intelectuală improprie? Mă refer la lucruri cum ar fi: un profesor care îți sugerează direcții suplimentare de cercetare (binevenite), dar apoi unul dintre colegi, evident mult mai experimentat, îți „pune pe tavă” idei de interpretare a datelor pe care tu nu le-ai fi atins singur. Sau, mai subtil, discuții cu prieteni sau chiar cu partenerul/partenera care, deși nu pretind nicio recunoaștere, te ajută prin simpla reformulare a ideilor tale, „scotând la iveală” conexiuni pe care tu le-ai ratat.

Cum navigați voi prin acest spațiu? Există resurse sau ghiduri pe care le-ați găsit utile în acest sens? Paranoia mea poate este un pic exagerată, dar simt nevoia să înțeleg mai bine convențiile și limitele „ajutorului” în procesul de scriere a unei lucrări de master din punct de vedere etic. Orice perspectivă este binevenită.

Mulțumesc anticipat pentru orice sfat sau experiență împărtășită.

Agnes