Salutare fellow masteranzi,
Sper că nu vă deranjez. Am ajuns într-un punct al elaborării lucrării mele de master unde simt o oarecare neliniște legată de aspectele etice. Știu că e esențial să respectăm principii, dar uneori granițele par destul de fluide, mai ales când lucrezi cu date, studii de caz sau chiar cu propriile reflecții pe marginea unor fenomene.
Aș fi curioasă să aflu cum ați abordat voi aceste dileme etice? Aveți niște strategii sau resurse care v-au ajutat să vă asigurați că parcursul cercetării este impecabil din punct de vedere moral și academic? Orice sfat sau experiență împărtășită ar fi super utilă.
Mulțumesc anticipat!
Salut, Antonia!
Nici vorbă să deranjezi, dimpotrivă! Exact la fel mă simt și eu, mai ales acum, în etapa asta mai avansată a lucrării. E o linie fină, te tot gândești dacă ce faci e ok sau nu, nu de alta, dar parcă totul se poate interpreta în fel și chip.
Eu am încercat să mă bazez pe câteva chestii simple, dar care cred că contează:
- Transparența: Am căutat să fiu cât mai clară în metodologia mea, să spun exact ce și cum am făcut, ca să fie ușor de urmărit. Unde am folosit date, am specificat sursa și cum le-am prelucrat. Dacă am avut de-a face cu perspective mai sensibile, am încercat să le prezint echilibrat, fără să înclin balanța într-o parte sau alta.
- Consimțământ informat: Asta e crucial, mai ales dacă lucrezi cu participanți. Am fost super atentă să se înțeleagă exact în ce se implică, să aibă opțiunea clară de a refuza sau de a se retrage oricând, fără presiuni. E un pic mai mult de muncă la început, dar te scutește de mult stres pe parcurs.
- Anonimizarea datelor: Unde a fost posibil, am renunțat la orice informație care ar putea duce la identificarea persoanelor. Nu am vrut să pun pe nimeni în situație inconfortabilă, nici acum, nici pe viitor.
- Diskutii cu coordonatorul: Aici e aur curat! De câte ori am avut o nelămurire, am mers direct la coordonator. O părere avizată te ajută enorm să ieși din ceață și să vezi lucrurile mai limpede. Nu te sfii să-l/s-o întrebi orice mică îndoială ai.
- Lecturi suplimentare pe tema eticii în cercetare: Am căutat articole, ghiduri de la universități sau chiar capitole în cărți mai generale despre metodologia cercetării care abordează aspectele etice. Uneori, e bine să vezi cum au abordat alții dileme similare.
Și da, e normal să ai frică! E un semn că îți pasă de imaginea ta academică și de integritatea cercetării tale. E un proces continuu de auto-reflecție, cred.
Sper să-ți fie de ajutor sfaturile astea. Abia aștept să mai aud și alte păreri!
Succes!
Geanina