Salutare tuturor,

Mă confrunt cu o dilemă, mai mult pe partea de etică, legată de procesul de documentare pentru lucrarea de licență/masterand (pe care o lucrez acum).

Sunt în faza de colectare de date și, pe lângă sursele standard, am ajuns să interacționez cu câțiva profesioniști din domeniu. Unul dintre ei, spre exemplu, mi-a oferit niște informații extrem de valoroase, pe care nu le puteam accesa altfel, și chiar și niște perspective foarte detaliate, pe care le-a argumentat în scris.

Problema e că, deși m-a încurajat să folosesc informația, nu a fost o „intervievare” formală, în sensul clasic, cu acord de participare la cercetare sau de publicețe a numelui. A fost mai mult o discuție „informală”, dar extrem de productivă, în care el mi-a pus la dispoziție materiale și opinii considerate confidențiale în contextul organizației lui, dar despre care a spus că nu îmi strică să le știu pentru lucrare.

Acum, nu știu cum să integrez corect aceste informații în lucrare. Pe de-o parte, e vital pentru argumentație și originalitate. Pe de altă parte, nu vreau să încalc niciun principiu etic, nici să pun persoana respectivă într-o situație neplăcută. Dacă o citez direct, dacă o parafrazez vag, cum gestionez asta ca să fie corect și transparent, dar și discret?

Aveți cumva prin experiența voastră exemple sau sfaturi despre cum abordați astfel de situații? Sunt deschis la orice sugestie sau perspectivă.

Mulțumesc anticipat,
Raul