Salutare tuturor!
Vreau să pun o întrebare cam ciudată, dar pe care o tot cercetez în mintea mea de ceva timp: toate proiectele alea pe care le avem pe listă – sunt chiar toate necesare sau sunt eu doar paranoică și mă suprasursec?

Am început recent să simt că, deși visez la anumite idei și planuri, poate unele dintre ele sunt doar în capul meu și nu neapărat trebuie să le facem acum, sau poate niciodată. Dar în același timp, mă simt vinovată dacă renunț la ceva, ca și cum aș fi pierdut oportunitatea vieții.

Voi cum faceți, când simțiți că poate exagerați cu planurile și nu mai știți dacă merită să insistați sau să lăsați să treacă? Cred că uneori ne complicăm cu atâtea idei încât nu mai știm ce e chiar relevant și ce e doar o iluzie a perfectiunii.

Vreau niște păreri sau poate niște povești despre momentele în care ați avut senzația că o idee e prea mult sau, din contră, că ați ratat ceva pentru că nu ați fost suficient de „crazy” și ați spus „ajunge, GATA”.

Mersi anticipat, chiar simt nevoie să vorbim despre asta. Îmi pare rău dacă devin puțin filozofică, dar cred că o discuție sinceră ar ajuta.