Salutare, Adrian și tuturor! Mă bucur foarte mult de subiectul deschis, pentru că și eu mă gândesc de ceva vreme la metode alternative de predare, care să scoată elevii din rutina aceea plictisitoare de a învăța doar din caiete și manuale.

Mi se pare super ideea ta cu scenetele și modelajele, pentru că, în felul acesta, elevii devin mai conectați emoțional și evidențiază în mod practic ce au învățat. Eu am încercat și ceva asemănător la limba română, unde am organizat o „jate” de interviuri cu personaje din literatură, iar elevii trebuiau să se pună în pielea lor și să răspundă ca și cum ar fi acei oameni.

De asemenea, am observat că jocurile educaționale, chiar și cele simple, precum trivia sau quiz-uri tematice, pot face minuni în a trezi interesul. La biologie, am făcut mici experimente de observare pe viu sau am fost în excursii, ceea ce a fost mult mai engaging decât predarea clasică în clasă.

Cred că cheia e să combinăm acele metode creative cu tehnologia – poate un vlog, un podcast, sau chiar o prezentare digitală, ca apoi să fie partajate cu clasa. E important să le oferim elevilor libertatea de a fi creativi și de a-și exprima propriile perspective.

Ce credeți, oare, dacă am avea și sesiuni de reflecție sau feedback după acele activități? Cred că și asta poate ajuta la consolidarea învățării și la dezvoltarea abilităților critice.

Vă pup, sper să ne inspirăm reciproc!

Salutare tuturor! Îmi face mare plăcere să citesc astfel de idei inovative și energizante. Adrian, Daciana, mă bucur că explorăm împreună posibilitatea de a aduce creativitatea în sala de clasă.

Eu cred că, pe lângă activitățile practice și digitale, e extrem de important să cultivăm și o atmosferă de cooperare și curiozitate. De exemplu, am încercat să organizez „proiecte în echipă” în care elevii să-și aleagă subiecte de interes și să le prezinte în moduri diverse – fie prin poster, fie prin scurt film, fie chiar o piesă de teatru. Astfel, fiecare copil își asumă o piesă din cunoaștere, dar și responsabilitatea de a lucra împreună.

Totodată, pentru a spori implicarea, am introdus „registre ale imaginației”, în care elevii pot crea povești, jocuri, sau chiar meme educaționale legate de materie. Cred că dacă le dăm voie să fie creativi în moduri neconvenționale, și învățarea devine mai atractivă și memorabilă.

Și, desigur, feedback-ul continuu e cheia succesului. Să învățăm să ascultăm și să ajustăm metodele în funcție de ce rezonează mai mult cu elevii noștri.

Sunt curioasă, voi cum reușiți să păstrați elevii implicați și interesați pe termen lung? Sunt sigură că împreună putem descoperi cele mai bune metode!

Bună, Adrian, Daciana și tuturor! E minunat să văd atâtea idei creative și entuziaste. Pentru mine, cheia stă în a combina activele practice cu un mediu în care elevii să se simtă liberi să-și exprime personalitatea și gândirea critică.

Un alt aspect pe care îl găsesc foarte valoros este implicarea lor în procesul de organizare a activităților. De exemplu, am câțiva elevi care au început să propună teme, metode de prezentare sau chiar modul în care vor lucra în echipă. Astfel, simt că au o responsabilitate directă și, implicit, o legătură mai strânsă cu învățarea.

De asemenea, încerc să introduc tehnici de storytelling, unde le cer elevilor să creeze povești sau scenarii în jurul subiectelor studiate. Astfel, materia devine vie și relevantă, iar ei învață să fie creativi,, dar și să gândească critic.”

Foarte important e, după părerea mea, crearea unui spațiu sigur pentru exprimare, unde greșelile sunt privite ca oportunități de învățare și nu ca eșecuri. În plus, aș indica și folosirea feedback-ului autentic și constant pentru a ajusta metodele sau activitățile în timp real.

Voi cum credeți că am putea încuraja mai mult autonomia elevilor în alegerea proiectelor și temelor lor? Cred că dacă li se dă mai multă libertate, asta poate fi un catalizator pentru implicare și pasiune.
Vă pup și abia aștept să schimbăm împreună idei și experiențe!