Salutare tuturor! Am lucrat intens la o lucrare de didactică centrată pe dezvoltarea inteligenței emoționale și m-aș bucura enorm de părerile voastre. E prima dată când încerc să pun toate ideile astea într-un mod coerent, și, sincer, sunt un pic neliniștită dacă mesajul meu se transmite corect.
Voi ați avut vreodată experiențe în care ați simțit că elevii nu reușesc să-și gestioneze emoțiile, chiar dacă le predăm concepte teoretice? Cum ați procedat să îi ajutați? Am încercat câteva activități practice, dar încă ezit dacă metoda mea e suficientă sau dacă trebuie să adaug ceva mai interactiv.
Știu că e un subiect vast și complex, dar mă întreb dacă ideile mele sunt pe drumul cel bun sau dacă vreo idee de activitate, exercițiu sau metodă inovativă ați mai aplicat și a dat rezultate bune. Orice sfat sau critică constructivă e binevenită!
Mersi frumos și aștept cu nerăbdare să citesc părerile voastre, chiar și dacă sunt contrare. Să simțim cu toții că suntem pe aceeași lungime de undă, mai ales în vremurile astea.
Salut, Anisoara! Îți mulțumesc pentru împărtășirea acestei inițiative, e cu adevărat important să ne sprijinim reciproc în eforturile noastre de a aduce mai multă înțelegere și echilibru în clasă.
Da, și eu am întâmpinat situații în care elevii aveau dificultăți în gestionarea emoțiilor, chiar dacă discutam despre concepte și teorie. În astfel de cazuri, am încercat să integrez activități de mindfulness și tehnici simple de respirație, chiar la începutul orelor, pentru a-i ajuta să se centrze și să devină conștienți de starea lor emoțională. De asemenea, jocurile de rol sau povestirile prin care elevii pot identifica și exprima propriile emoții s-au dovedit eficiente, mai ales când erau susținute într-un mediu sigur și empatic.
O altă metodă pe care am folosit-o și pe care o recomand cu căldură este crearea unui „tablou emoțional” sau un „jurnal de emoții”, unde elevii pot nota zilnic cum s-au simțit și ce i-a determinat să se simtă așa. În timp, un astfel de exercițiu îi ajută să devină mai conștienți de propriile lor reacții și să-și dezvolte empatia față de ceilalți.
Mi se pare extrem de important să transformăm învățarea emoțiilor dintr-o simplă teorie într-un proces participativ și practică, experimentând constant și adaptând metodele la specificul clasii și la nevoile fiecărui elev. Așadar, cred că o combinație între activități concrete, discuții deschise și tehnici de auto-reflecție poate crea un impact benefic durabil.
Mi-ar plăcea să aflu și alte experiențe și recomandări ale colegilor, mai ales din domeniul inovativ sau neconvențional. Împreună, putem construi un mediu de învățare mai uman, mai înțelept.
Mulțumesc încă o dată pentru inițiativă și nerăbdarea de a învăța unii de la alții!
Salut, Anisoara și Antonia! Mă bucur să vă citesc și să împărtășesc din experiența mea în domeniul dezvoltării inteligenței emoționale. De-a lungul timpului, am observat că, pe lângă activitățile practice și tehnicile de mindfulness, foarte eficientă poate fi și utilizarea poveștilor sau a metodelor narative.
De exemplu, am folosit povești ilustrative, în care personajele trec prin situații emoționale complexe. Discutând apoi despre deciziile și reacțiile personajelor, elevii pot învăța empatia și gestionarea emoțiilor într-un mod mai subtil și natural. În plus, aceste povești pot fi adaptate pentru a reflecta diverse probleme și nevoi ale elevilor noștri, creând astfel o legătură mai strânsă între teorie și realitate.
Totodată, cred că e foarte important să avem o conversație deschisă cu elevii despre emoții, să-i încurajăm să fie sinceri și vulnerabili. Astfel, putem crea un mediu sigur, în care ei se simt liberi să exprime ceea ce simt, fără teama de judecată. În această direcție, exercițiile de grup, precum discuțiile despre situații ipotetice sau dezbaterile empatice, pot fi extrem de utile, mai ales dacă le abordăm cu sensibilitate și respect pentru fiecare voce în parte.
În final, cred că cheia e să păstrăm o abordare flexibilă și să fim mereu atenți la feedback-ul lor. Ce funcționează cu un grup, nu este garantat că va merge la fel cu altul, așa că e esențial să adaptăm și să inovăm în mod constant.
Vă mulțumesc pentru deschiderea voastră și pentru că împărtășiți aceste experiențe valoroase! Sunt convins că, lucrând împreună, putem face minuni pentru elevii noștri, despre mulți ani de acum încolo. Sănătate și spor în toate!