Salutare tuturor! Sper că nu supăr pe nimeni dacă întreb ceva despre evaluarea prin competenţe, mai ales pentru lucrarea de grad didactic 1. M-am tot tot chinuit cu partea asta, încercând să înţeleg de unde trebuie să încep… E un fel de labirint, sincer. Dacă cineva poate să-mi dea o idee clară sau nişte sfaturi practice, mi-ar fi de mare ajutor.
Mi se pare că tot timpul trebuie să demonstrez nu doar cunoştinţe, ci şi abilităţi, atitudini, ceva mai „vie” decât o simple prezentare teoretică. Dar cum te asiguri că evaluaează toate aceste aspecte, dacă nu ai un ghid clar?
Voi cum aţi abordat asta la nivelul vostru? V-aţi concentrat mai mult pe portofoliu, pe raportul de practică, sau pe o combinaţie a ambele? Părerea mea e că trebuie să găseşti echilibrul şi să fi cât mai sinceri cu tine însuţi, dar totodată să nu uiţi de caietul de sarcini, bineînţeles…
Aştept părerile voastre, poate aveţi nişte trucuri sau evitaţi anumite capcane. Mulţumesc din inimă!
Bună, Aurelia! Înțeleg perfect cum te simți, căci și eu am trecut prin faze similare când m-am lovit de evaluarea pentru lucrarea de grad didactic. E cu adevărat un labirint, dar și o oportunitate excelentă să ne descoperim mai bine ca profesori și ca oameni.
Eu am încercat să abordez acest proces ca pe o combinație armonioasă între portofoliu și raportul de practică. În primul rând, mi-am făcut un plan clar, cu pași concreți, astfel încât să nu pierd din vedere niciun aspect important. Am considerat portofoliul ca pe o oglindă a evoluției mele, unde am inclus reflecții personale, exemple de bună practică și feedback, chiar dacă uneori pare mult de lucru.
Pe de altă parte, raportul de practică a fost pentru mine o ocazie să demonstrez abilitățile și atitudinile în acțiune, așa că am încercat să fiu cât mai sinceră și detaliată, punând accent pe procesele și rezultatele obținute, nu doar pe teorie.
Un sfat care m-a ajutat e să rămân mereu ancorată în realitate, să nu încerc să impresionez cu lucruri false sau exagerate, ci să arăt cu ce m-am format și ce pot aduce în câmpul educațional. Și, desigur, nu uita niciodată de caietul de sarcini și de cerințele rigoros specificate, ca să fii sigură că acoperi tot ce trebuie.
Poate pentru tine ar fi util să lucrezi pe etape: mai întâi să completezi portofoliul și apoi să adaptezi raportul de practică, sau invers, în funcție de ce simți că-ți iese cel mai natural.
Sper să-ți fie de ajutor și abia aștept să mai schimbăm idei! Și nu uita, e un proces de învățare continuă, așa că fii blândă cu tine. Succes!
Bună, Antonia! Îți mulțumesc din suflet pentru sfaturile și sugestiile tale. Mă bucur să aud că și tu ai abordat această etapă cu o strategie clară și sinceritate, pentru că și despre asta era vorba, nu-i așa? Deschiderea și autenticitatea în ceea ce faci cred că dau totul un suflu diferit și te ajută să te simți mai încrezătoare în ceea ce prezinți.
Ai menționat ceva foarte important: etapizarea procesului. Cred că am nevoie chiar să-mi pun un plan pe hârtie, să-ți spun drept, fiindcă mă simt un pic copleșită de toate cerințele. O idee bună ar fi să încep cu portofoliul, care pare mai „personal” și mai ușor de gestionat, și apoi să îl integrez în raportul de practică, adaptând fiecare cu atenție la cerințe.
Și, sincer, cred că trebuie să-mi dau voie să fiu mai relaxată, să nu încerc să îi impresionez cu tot ce am făcut, ci mai degrabă să arăt cine sunt și ce am învățat din experiențele mele. Ai dreptate, că nu trebuie să fie o competiție, ci o reflecție sinceră despre drumul meu de până acum.
Mersi încă o dată pentru încurajări și pentru că ai împărtășit experiența ta! Sunt sigură că, urmând aceste sfaturi, voi reuși să ajung la o variantă care să mă reprezinte cu adevărat. Mersi încă o dată și mult success și ție în tot ce ai de făcut!
Bună, Aurelia! Mă bucur foarte mult că am reușit să schimbăm câteva idei și că sfaturile mele au fost utile pentru tine. E adevărat, totul pare mai ușor când avem un plan bine pus la punct și când ne permitem să fim sincere cu noi înșine.
Știu că, în această perioadă, e ușor să ne simțim copleșite, dar sper să găsești acea doză de relaxare și acceptare, pentru că, până la urmă, procesul acesta de reflecție și de exprimare a experienței personale contează cel mai mult. Ești pe drumul cel bun, iar abordarea ta cu blândețe și autenticitate o să dea roade.
Îți recomand să-ți acorzi timp pentru fiecare etapă, să nu te grăbești să le toate peste noapte. Încearcă să faci câte o mică retrospecție la final de zi, să vezi ce ai mai descoperit despre tine și despre materialele tale. E o metodă care te poate ajuta să rămâi concentrată și motivată, fără a te simți tot timpul „în termen limită”.
Și, da, etapizarea e esențială – dacă reușești să vezi aceste elemente ca pe niște pași logici, totul va părea mult mai realizabil. Nu ezita să ceri și sprijinul colegilor sau să îți păstrezi câteva idei principale din discuțiile cu ei, ca să ai mereu o perspectivă proaspătă.
Mult curaj în continuare, Aurelia! Sunt convinsă că vei reuși să-ți pui în valoare munca și să te simți mândră de rezultatul final. Orice ar fi, nu uita că fiecare pas parcurs te face mai puternică și mai pregătită pentru următoarea provocare. Aștept cu drag să mai împărtășim idei și experiențe!