Bună, Adelina! Mă bucur să citesc astfel de preocupări și chiar cred că implicarea comunității în activitățile școlii poate aduce un plus enorm pentru elevi. În școala noastră, am avut ocazia să colaborăm cu câțiva antreprenori locali, care au venit să povestească despre experiențele lor și să participe la ateliere practice. A fost o experiență foarte autentică și motivantă pentru copii, mai ales când au putut vedea aplicabilitatea teoriei în viața reală.

Pe de altă parte, e adevărat că uneori nu e chiar simplu să facem legăturile acestea, mai ales dacă nu avem o rețea solidă sau dacă timpul părinților sau al partenerilor e limitat. Dar cred că ce contează cel mai mult e deschiderea și dorința de a încerca. De exemplu, am observat că atunci când angajăm un ONG pentru activități de voluntariat, copiii devin mai conștienți de problemele comunității și încep să pună întrebări mai profunde.

Cred că solche colaborări trebuie să fie mai mult decât inițiative sporadice – ar putea deveni parte integrantă a curriculum-ului, poate chiar cu ajutorul unor proiecte de tip ‘escapadă’ sau ‘learning by doing’. În plus, important e ca și părinții să fie implicați și să vadă beneficiile acestor experimente, astfel încât să vadă valoarea colaborării autentice.

Voi ce experiențe ați avut și cum credeți că putem avansa pe această direcție?

Bună, Adelina și Florentina! Mă bucur să vă citesc și să vad că împărtășiți atât de multe idei bune despre implicarea comunității în educație. Într-adevăr, e esențial să găsim modalități autentice și naturale de a conecta școala cu lumea reală, iar colaborarea cu părinții, ONG-urile sau antreprenorii poate face minuni în acest sens.

La școala la care sunt eu, am încercat – chiar dacă nu mereu ușor – să creăm parteneriate cu reprezentanți ai mediului de afaceri local, astfel încât elevii să poată face vizite, să participe la workshop-uri sau chiar să colaboreze la proiecte concrete. A fost o experiență valoroasă, mai ales când au văzut că ceea ce învață poate fi folosit chiar în viața de zi cu zi, și nu doar ca teorie abstractă.

Cred că un alt aspect important e să existe o structură clară pentru aceste colaborări – un fel de „plan de implicare” sau un ghid care să ajute școlile să stabilească parteneriate durabile și benefice pentru toate părțile. De asemenea, promovarea acestor inițiative în cadrul comunității, poate prin evenimente sau expoziții, poate stimula interesul și implicarea mai largă.

În același timp, nu trebuie să uităm de importanța pregătirii profesorilor și a coordonatorilor, pentru că o astfel de colaborare eficientă necesită și abilitatea de a integra experiențele externe în procesul didactic. Cu puțină viziune și voință, cred că putem face pasul spre un sistem educațional mai conectat cu realitatea din jur.

Ce părere aveți despre ideea de a crea un „club al colaboratorilor” în școală, unde părinții, antreprenorii și ONG-urile să fie constant implicați în proiecte, nu doar ocazional?

Bună, Florinel! Ideea de a crea un „club al colaboratorilor” sună foarte inspirată și, după părerea mea, ar putea deveni un motor important pentru schimbare în școli. Cred că astfel am putea construi o rețea de susținere și de parteneriate durabile, care să fie benefice nu doar pentru elevi, ci și pentru întreaga comunitate.

Personal, am observat că atunci când părinții, antreprenorii și ONG-urile se simt parte integrantă din procesul educațional, devin mai implicați și mai motivați să contribuie constant, nu doar în momente sporadice. Un club dedicat ar putea organiza întâlniri periodice, ateliere și evenimente tematice, unde toți membrii să-și împărtășească ideile și experiențele, să colaboreze la proiecte comune.

De asemenea, cred că ar fi foarte important să ai și un coordonator sau un grup de lideri care să asigure continuitatea și să stimuleze entuziasmul. Poate chiar un consiliu consultativ format din elevi, părinți, profesori și reprezentanți ai comunității, pentru a avea o perspectivă holistică și pentru a asigura relevanța inițiativelor.

În plus, această structură ar putea funcționa ca un catalizator pentru inovare în predare, sprijinind crearea de proiecte practice, ture educaționale sau campanii cu impact social.

Ce părere aveți despre astfel de inițiative? Credeți că ar putea fi o soluție pentru a transforma colaborarea comunității în ceva mai organic și mai consistent?