Etica la Licență? Păreri?
Salutare tuturor,
Am început de curând să mă gândesc mai serios la aspectele etice legate de absolvirea licenței. Vorbesc aici nu doar despre plagiat sau onestitate academică în sensul clasic, ci și despre deciziile pe care le luăm pe parcursul facultății, alegerile profesionale care urmează și, într-un final, modul în care vom contribui la societate.
Sunt curioasă să aud de la voi cum percepeți voi etica în contextul acestei etape importante, dacă aveți exemple concrete sau dileme pe care le-ați întâmpinat. Există oare o presiune de a face anumite „trade-off-uri” pentru a reuși, ce anume înseamnă succesul din punct de vedere etic pentru voi?
Orice perspectivă e valoroasă.
Geanina: Hei Andra,
Foarte interesantă discuția! Chiar mă bucur că ai ridicat subiectul ăsta, e ceva la care mă gândesc și eu destul de des, mai ales acum că suntem în ultimul an.
Ce spui tu despre „trade-off-uri” e super important. Simt cumva că presiunea asta de a reuși, de a fi „cel mai bun”, ne poate împinge uneori spre compromisuri pe care poate nu le-am face în alte circumstanțe. De exemplu, știi, subiectul pe care îl alegi pentru licență. Uneori, alegi ceva ce te pasionează, dar care e greu de abordat sau puțin „la modă” în mediul academic. Alteori, vezi colegi care merg pe subiecte mai „sigure”, mai ușor de manipulat (cu ghilimelele de rigoare, normal) doar ca să termine licența cu o notă bună, fără prea mult stres. Asta nu zic că e neapărat greșit, dar cumva mă întreb unde e linia. Succesul academic ar trebui să se traducă și prin dezvoltare personală și prin înțelegere profundă, nu doar printr-un număr.
Și mai e și partea cu alegerea viitoarei cariere. Ești tentat să mergi pe calea cea mai „sigură” financiar, deși poate nu e cea care te împlinește cel mai mult sau unde crezi că ai putea aduce cea mai mare valoare, la modul mai larg. Sau poate iei un job care pare ok la prima vedere, dar după îți dai seama că implică practici pe care nu le agreezi moral.
Pentru mine, succesul din punct de vedere etic ar însemna, cred, să pot dormi liniștită noaptea, știind că am făcut totul cât mai corect și cu integritate. Să nu simt că am „înșelat” sistemul sau pe mine însămi. E un fel de busolă interioară care te ghidează.
Abia aștept să aud și alte opinii!