Salutare tuturor,

Îmi tot bate gândul de ceva vreme la aspectele etice care înconjoară activitatea de tutorat la noi în sistem, mai ales în contextul dobândirii gradelor didactice superioare. Mă interesează părerile voastre, ale celor care ați trecut prin asta sau care sunteți direct implicați.

Până unde merge „ajutorul” pe care îl oferim, și unde începe, cum să zic, „influențarea” sau chiar „presiunea”? Cât de corect este ca un mentor să impună metode sau abordări specifice, care poate nu se potrivesc stilului celui tutelat? Și ce facem când vedem că colegii noștri nu depun efortul necesar, dar totuși trec mai departe? Nu vreau să par o moralistă, dar cred că transparența și corectitudinea sunt esențiale în profesia noastră.

Sunt curioasă să aflu cum vedeți voi aceste lucruri și dacă ați întâlnit situații neplăcute sau, dimpotrivă, exemple pozitive de urmat.

Mulțumesc!
Anisoara