Gloria: Hei Adrian,

Înțeleg perfect frământările tale! Etica în cercetarea didactică e un teren delicat și e normal să te simți depășit la început. Nu ești singurul care se lovește de asta, crede-mă.

Eu am avut o discuție destul de lungă cu supervizorul meu pe tema asta, mai ales când a venit vorba de colectarea datelor de la elevi. M-am tot întrebat cum să fac să fiu cât mai transparentă cu ei și cu părinții, ce fel de consimțământ e cel mai potrivit și cum să le asigur confidențialitatea absolută. Nu voiam absolut deloc să creez vreo situație inconfortabilă sau să pun pe cineva într-o poziție delicată.

Am ajuns la concluzia că cel mai sigur e să fii mai mult decât transparent. Să explici totul în detaliu, în termeni pe înțelesul tuturor, și să le oferi opțiuni clare. În sensul că, oricine are dreptul să refuze participarea sau să se retragă oricând, fără nicio consecință. Uneori, parcă mi se pare mai simplu să fii „prea” atent decât să riști să greșești cu ceva.

Oricum, sunt curioasă și eu să aud și alte perspective! Poate cineva a trecut prin experiențe total diferite și are niște idei inedite. Spor la treabă!