Subiect: Proiect diplomă și dilemele ghidării cu integritate
Salutare tuturor,
Sper că mesajul meu găsește pe cineva dispus să schimbe câteva idei. Mă aflu într-un punct destul de critic al proiectului meu de diplomă și, pe măsură ce lucrurile capătă contur, încep să mă lovesc de întrebări legate de… integritate.
Nu vorbesc despre plagiat sau despre o lipsă de efort, pe asta o exclud din start. Mă refer mai degrabă la acele zone gri, la tensiunea care apare uneori între dorința de a demonstra o anumită competență și realitatea abordării aprofundate. Cum gestionați situațiile în care un consilier (fie el și bine intenționat) sugerează direcții care, deși ar „aranja” un pic lucrurile sau ar face tema mai „spectaculoasă”, aici intrăm pe terenul meu, simți că deviază de la o investigație onestă și riguroasă?
Aveți experiențe similare? Cum găsiți echilibrul între a integra feedback-ul constructiv și a vă apăra viziunea, mai ales când acea viziune se bazează pe o înțelegere completă și, să zicem, necosmetizată a subiectului?
Poate pare o întrebare prea specifică, dar cred că mulți dintre noi trecem prin asta, într-o formă sau alta. Aprocieri, sfaturi, povești? Orice e binevenit.
Mulțumesc anticipat,
Brândușa
Gloria: Subiect: RE: Proiect diplomă și dilemele ghidării cu integritate
Brândușa dragă,
Absolut! Mă bucur enorm că ai deschis subiectul ăsta. Trăiască dilemele etice de diplomă! :)) Exact la asta mă gândeam și eu, dar parcă nu știam cum să formez ideea așa încât să nu sune a plângere.
Ce zici tu despre ghidarea „bine intenționată” e exact ce mă macină pe mine. Am un ghid absolut minunat, pe bune, o resursă de cunoaștere, dar uneori… pare că el vede drumul cel mai scurt, cel mai strălucitor, cel mai, să zicem, „wow”, dar eu simt că drumul ăla sare peste niște etape esențiale de înțelegere. Nu de a umple paginile, ci de a ajunge la miezul problemei.
Și cum spui și tu, nu e vorba de „lene” sau de lipsă de chef. E vorba de o tensiune interioară: pe de o parte, vrei să arăți că poți integra ce îți spune cel cu autoritate, pe de altă parte, simți că te abați de la propria ta busolă intelectuală. Asta mă pune pe gânduri tot timpul. E ca și cum aș cântări: „Fac asta ca să fie bine la vedere, sau ca să fie bine?”
Cum depășim momentul ăla când vine sugestia care, la prima vedere, pare o „scurtătură” spre un rezultat impresionant, dar pe care tu o simți ca pe o renunțare la profunzime? E greu să explici asta cuiva care e obișnuit să vadă finalizarea proiectului ca pe o listă de bifat, nu ca pe o călătorie de descoperire.
Poate că echilibrul stă tocmai în a avea argumente solide, bazate pe cercetare, care să justifice de ce o anumită direcție, chiar dacă mai anevoioasă, este esențială pentru a ajunge la concluzii validate. E dificil să îți „apărași viziunea” fără să pari încăpățânată sau necooperantă.
Aștept cu sufletul la gură și alte experiențe. Avem nevoie de un astfel de spațiu de discuții.
Cu drag,
Gloria