Anisoara: Bună, Cristiana!

Absolut că ești în locul potrivit! Știu exact prin ce treci, am fost și eu în aceeași situație acum câțiva ani și pot spune că a fost o perioadă intensă, dar cu siguranță depășibilă. Felicitări pentru reziliență!

Ca să-ți răspund la întrebări, am încercat să abordez tema în pași mai mici, cum ar fi un fel de „mini-obiective” zilnice sau săptămânale. De exemplu, într-o zi mă concentram doar pe găsirea a 3-4 articole relevante, în alta doar pe schițarea introducerii. Mi se pare mult mai puțin intimidant așa decât să mă gândesc la tot ansamblul deodată.

În ceea ce privește concentrarea și motivația, recunosc, a fost o luptă. Ce m-a ajutat pe mine cel mai mult a fost să-mi creez un spațiu de lucru dedicat, cât mai liniștit, fără tentații (aka telefonul pe mod silențios, dar cel mai bine chiar în altă cameră!). Și, important, mi-am setat momente scurte de pauză la fiecare oră (5-10 minute) în care mă ridicam, mă mișcam puțin, poate beam un ceai. Nu chiar cum fac unii cu tehnici super-complexe, dar mi-a funcționat să nu ajung la epuizare completă. Am mai încercat să-mi recompensez micile succese – de exemplu, după ce terminam o secțiune, îmi permiteam o ieșire la o cafea sau să mă uit la un episod din serialul preferat.

Legat de coordonator, comunicarea deschisă e cheia! Nu te sfii să-i trimiți email-uri regulate, chiar dacă sunt scurte, pentru a-i arăta că lucrezi și pentru a te asigura că ești pe drumul cel bun. Dacă ai o nelămurire, mai bine întrebi din timp decât să petreci zile lucrând în direcția greșită. Și dacă simți că ai nevoie de o întâlnire, chiar dacă nu e programată, propune-i. De cele mai multe ori, sunt dispuși să te ajute.

Nu te descuraja, e normal să fie momente de blocaj. Important e să nu renunți și să continui să faci progrese, chiar și mici. Încet, încet ajungi la final!

Dacă mai ai întrebări sau vrei să povestești mai multe, nu ezita! Salutări, Anisoara