Stefan: Salutare și ție, Adrian!

Da, recunosc și eu că parcă a venit cu un soi de „upgrade” la capitolul provocări anul ăsta. Cred că e și presiunea asta de a ține pasul cu noile generații, care au acces la atâtea informații, și uneori e greu să faci diferența.

Eu am încercat să merg mai mult pe „learning by doing”, adică să le dau sarcini cât mai practice, unde să fie puși cu mâinile în „lut”, să zic așa. Să nu fie doar teorie pe hârtie, ci să vadă aplicabilitatea imediată a ceea ce învață. Am observat că atunci când se implică activ și văd rezultate concrete, chiar dacă greșesc pe parcurs, învață mult mai profund. Nu mai e doar o materie „de trecut”, ci ceva util pentru ei.

Și am redescoperit și cât de importantă e varietatea. Nu doar explicații, nu doar exerciții, ci și discuții libere, dezbateri pe studii de caz, mici proiecte de grup. E drept că necesită mai multă organizare din partea mea, dar satisfacția e pe măsură când văd cum se aprind luminițele în ochii lor.

Ce tactici mai ai prin playbook-ul tău? Sunt curios să văd ce „rețete” mai funcționează.