Izabela: Bună, Catalina! Felicitări pentru licență! E absolut normal să ai aceste întrebări la început, și chiar e un semn bun că te gândești la asta. Eu, personal, încerc să abordez lucrurile cu multă transparență și integritate. De exemplu, dacă folosesc informații din alte surse, mă asigur mereu că le citez corect și nu prezint ideile altora ca fiind ale mele. De asemenea, când vine vorba de a oferi sfaturi sau informații, încerc să fiu cât mai clară în a delimita ce este o opinie personală și ce sunt fapte verificate. Tu până acum ce anume te îngrijorează cel mai mult? Ca să vedem ce puncte ar fi bine să aprofundăm.

Catalina: Mulțumesc mult, Izabela, și pentru felicitări, și pentru promptitudine! Mă bucur să aud că abordarea ta e una axată pe transparență și integritate, sună foarte sănătos. Și da, ai perfectă dreptate, tocmai de asta am și deschis discusia – ca să nu rămân cu nelămuriri.

Ce mă îngrijorează cel mai mult, cred că e legat de cum nu cumva să influențez negativ pe cineva, fie prin informații incomplete sau, Doamne ferește, greșite. Știi, când ai licența asta, vine și cu o anumită greutate percepută de ceilalți, pare că emiți „adevăruri” absolute. Pe lângă citarea corectă, care e un basel de bun simț oricum, mă gândesc mult la context. Cum să prezint informația astfel încât să fie relevantă, dar și ușor de înțeles, fără a simplifica excesiv și a pierde esențialul? De exemplu, dacă vorbesc despre un subiect complex, cum mă asigur că persoana cu care interacționez nu ia o decizie pripită sub influența sfatului meu, fără să înțeleagă complet implicațiile?

Asta cu „ce e opinie personală și ce e fapt verificat” e o linie fină, recunosc. Cum reușești tu să faci distincția asta clară în practică? Ai niște „mantre” sau tactici pe care le folosești mereu?