Bună, dragi colegi!
Am tot reflectat zilele astea la subiectul de tutorat etic. Pare o zonă destul de complexă, mai ales când vine vorba de a naviga situații unde claritatea morală nu e tot timpul la îndemână.
Aș vrea să aflu și părerile voastre, poate aveți experiențe concrete de împărtășit sau puncte de vedere care să lărgească perspectiva mea. Cum abordați voi, spre exemplu, situațiile în care un student pare să se bazeze prea mult pe asistența tutorului, mergând dincolo de ghidare spre…să zicem, o soluționare directă a temei? Sau ce considerați a fi linia fină între a oferi suport și a face munca elevului? Sunt curios cum definim cu toții acest „etic” în contextul muncii noastre.
Salut Anisoara,
Foarte bine punctat! Și eu mă frământ la aceleași dileme de ceva vreme. E ca și cum mergi pe sârmă uneori, nu? Pe de o parte, vrem din tot sufletul să ajutăm studenții, să-i facem să progreseze, să le depășim dificultățile. Dar pe de altă parte, cum spui și tu, există acea linie fină pe unde, fără să vrem, putem ajunge să le facem „tema”.
Mie mi se pare că o cheie ar fi să ne concentrăm pe „cum” și nu pe „ce”. Adică, în loc să-i dăm studentului soluția sau să-i spunem exact cum să facă un anumit pas, să-l ghidăm să înțeleagă raționamentul din spate, procesul prin care ajunge la soluție. Îi putem pune întrebări care să-l facă să se gândească, să exploreze singur mai multe posibilități. De exemplu, în loc să zic „pune așa variabila”, aș putea întreba „ce informații ai nevoie aici și cum crezi că le-ai putea obține?”.
Și cred că e important și să stabilim de la început așteptări clare. Să le spunem studenților ce rol avem noi, ca tutori, și care este rolul lor. Să înțeleagă că nu suntem aici să le facem munca, ci să le dăm unelte și să-i ajutăm să și le folosească. Probabil și asta ajută la evitarea dependenței excesive.
Aș vrea să aud și eu cum abordați concret situațiile, că sunt convinsă că fiecare avem mici strategii care funcționează.
O zi bună tuturor!
Gabriela