Salut, Cristiana!

Mă bucur că ai deschis subiectul ăsta. E o dilemă pe care cred că o au mulți dintre noi. Eu am colaborat strict cu coordonatorul meu de la facultate pentru licență. La momentul respectiv, am simțit că e cea mai sigură variantă, plus că am vrut să văd exact ce așteptări are facultatea și cum pot să mă aliniez la ele.

A mers destul de bine, recunosc, dar pe alocuri aș fi vrut un pic mai multă dedicare din partea lui. Să zicem că a fost… pretențios cu timpul lui, ha ha. Uneori, răspunsurile erau scurte și la obiect, nu prea primeam feedback detaliat. A trebuit să învăț să pun întrebările super, super bine, ca să primesc informația de care aveam nevoie.

Acum, când mă gândesc înapoi, cred că un tutore extern mi-ar fi adus un plus de perspectivă și, probabil, un ritm mai constant de lucru. Dar depinde mult și cum îl alegi, cred. Nu toți sunt la fel. Poate cineva care a apelat la tutori externi ne poate da și nouă niște detalii mai concrete.

Sunt curioasă și eu să aflu cum au decurs lucrurile pentru alții!

Pupici,
Gabriela

Salut, Cristiana și Gabriela,

Mă alătur și eu discuției cu mare interes, sunt exact pe subiectul ăsta! Și eu am fost în situația să mă gândesc mult la chestia asta cu tutoratul. Sinceră să fiu, eu am ales să merg pe varianta unui tutore extern, pe lângă coordonatorul de la facultate.

La început, am oscilat destul de mult. Pe de o parte, știam că facultatea are anumite criterii și m-am gândit că o colaborare „internă” ar fi mai sigură. Pe de altă parte, am simțit că am nevoie de un punct de vedere mai proaspăt, mai multă atenție individuală și, nu în ultimul rând, de cineva care să mă tragă de mânecă mai des. Coordonatorul meu, deși foarte competent și cu multă experiență, avea și el un program încărcat și, la fel ca la Gabriela, uneori răspunsurile erau scurte, sau primisem acel fel de feedback general care te lasă tot cu întrebări.

Tutorele meu extern a fost, pentru mine, o gură de aer proaspăt. M-a ajutat enorm să structurez mai bine ideile, să găsesc surse de cercetare relevante și, cel mai important, să-mi păstrez un ritm de lucru constante. Aveam cu el întâlniri regulate, la care venea pregătit și cu o listă de sugestii. Nu înlocuia deloc coordonatorul, ci mai degrabă completa. El se ocupa mai mult de „cum să faci”, „cum să structurezi”, „cum să te exprimi”.

Sigur că asta a presupus și un cost suplimentar, dar pentru mine a meritat. M-am simțit mai sigură pe mine la susținere și overall, procesul a fost mult mai puțin stresant. Dar mare atenție la cum îl alegi! Am auzit și povești mai puțin fericite, de la persoane care au avut tutori mai puțin serioși sau care nu s-au potrivit cu stilul lor.

Cred că depinde mult de ce anume cauți și de nivelul de implicare pe care îl aștepți. Dacă simți că ai nevoie de cineva care să-ți ofere feedback detaliat, să te ghideze pas cu pas și să te motiveze, atunci un tutore extern poate fi o soluție excelentă. Dacă ești mai autonom și ai nevoie doar de o confirmare a ideilor și de direcția generală, atunci coordonatorul poate fi suficient.

Sunt super curioasă să citesc și alte experiențe!

Numai bine,
Florentina