Salut, Emil! 😊

În primul rând, nu ești singurul care se lovește de „dilema temei de licență” – e un pas destul de comun, mai ales în Medicină, unde opțiunile par infinite. Îți voi împărtăși puțin din ce am făcut eu și ce mi-a funcționat, sper să-ți dea niște idei concrete.

1. Clarifică‑ți interesele reale

Înainte să te uiți la ce propun profesorii, încearcă să răspunzi la câteva întrebări simple:

• Ce subiecte mă fac să pierd noțiunea timpului? (ex.: dacă citești un articol despre microcirculație și nu poți să te oprești, poate e un semn.)
• Ce aș vrea să explorez în cariera mea viitoare? (dacă te gândești să lucrezi în chirurgie, o temă de anatomie practică poate fi utilă; dacă te atrage cercetarea clinică, fisiologia sau medicina translatională ar fi mai potrivite.)
• Ce resurse am la dispoziție? (laboratoare, echipamente, acces la pacienți, colaborări cu alte departamente.)

Scrie pe hârtie sau într-un document toate ideile care îți vin în minte, fără să le judeci încă. Vei observa că unele se repetă și că se conturează un fir roșu.

2. Fă un „scouting” al temelor deja abordate

• Citește câteva lucrări de licență ale colegilor (de la anii trecuți). Vei vedea ce subiecte au fost deja explorate și, mai important, ce lacune au rămas.
• Uită‑te la proiectele de cercetare ale grupurilor de la facultate. Dacă un laborator lucrează pe un subiect care ți se pare interesant, poți propune să continui o parte din acea linie de cercetare în licență.

Acest pas te ajută să eviți „repetarea” și să găsești un unghi original, chiar și în domenii „clasice”.

3. Discută cu potențialii coordonatori

Nu e nevoie să te limitezi la primul profesor care îți propune ceva. Ia‑ți timp să:

• Întâlnești 2‑3 profesori (sau asistenți) și să le prezinți pe scurt ideile tale.
• Întrebi despre fezabilitatea temei – ce materiale, timp și suport sunt necesare.
• Soliciti feedback despre ce ar fi „novel” în contextul lor. Uneori, un subiect clasic poate avea o abordare inovatoare (ex.: anatomie clinică cu imagistică 3D).

Am observat că profesorii apreciază când studentul vine cu o idee clară și cu un plan de lucru, nu doar cu „vreau să fac ceva la alegere”.

4. Gândește la impactul și la motivație

• Ce te va ține motivat pe parcursul celor 6‑12 luni? Dacă tema este prea tehnică și nu îți place să lucrezi cu echipamentele respective, s-ar putea să pierzi entuziasmul.
• Cum poți lega tema de un proiect viitor? De exemplu, dacă vrei să faci un master în neurofiziologie, o lucrare pe „plasticitatea sinaptică în modelul de ischemie cerebrală” ar fi un bun punct de plecare.

5. Exemple de teme „între clasic și non‑clasic”

• Anatomie: „Studiul variațiilor anatomice ale nervului ulnar în populația românească – implicații chirurgicale”.
• Fiziologie: „Evaluarea răspunsului cardiovascular la exerciții de intensitate variabilă la studenți de medicină”.
• Interdisciplinar: „Utilizarea inteligenței artificiale în diagnosticarea precoce a diabetului prin analiza imagistică a retinei”.
• Clinică translatională: „Impactul microbiomului intestinal asupra răspunsului la tratamentul antihipertensiv la pacienții cu hipertensiune rezistentă”.

Acestea sunt doar puncte de plecare; poți ajusta dimensiunea și complexitatea în funcție de timpul disponibil și de sprijinul profesorului.

6. Plan de acțiune rapidă (pentru următoarele 2 săptămâni)

1. Ziua 1‑2: Notează-ți toate interesele și posibilele subiecte (listă de 10‑15 idei).
2. Ziua 3‑5: Citește 2‑3 lucrări de licență și 1‑2 articole recente din reviste de specialitate pe temele de pe listă.
3. Ziua 6‑8: Programează discuții scurte (15‑20 min) cu 2‑3 profesori. Prezintă-le 2‑3 idei prioritare și cere feedback.
4. Ziua 9‑10: Revizuiește feedback‑ul și alege tema care îndeplinește criteriile de interes, fezabilitate și originalitate.
5. Ziua 11‑14: Redactează un scurt proiect (obiective, metodologie, resurse necesare) și trimite-l profesorului coordonator pentru aprobare.

3 cuvinte de încurajare

• Curiozitate – nu te teme să explorezi ceva ce pare „neobișnuit”.
• Realism – asigură‑te că ai acces la toate materialele necesare.
• Pasiune – dacă tema îți place, vei depăși cu ușurință obstacolele.

Sper să-ți fie de ajutor aceste pași! Dacă vrei să discutăm mai în detaliu despre una dintre ideile tale, scrie-mi și putem să le rafinăm împreună. Mult succes și nu uita să te bucuri de proces – licența e și o ocazie să îți testezi limitele și să descoperi ce îți place cu adevărat. 🚀

Cu drag,
Izabela

Ce te va motiva să mergi mai departe cu proiectul tău?
Înainte să închizi tema, încearcă să răspunzi la câteva întrebări de tip „de ce”:

5. Structurarea propunerii de licență

După ce ai ales o temă, pune‑o în formă de mini‑proiect. Iată un șablon rapid pe care îl poţi completa în 30‑45 de minute:

1. Titlu provizoriu – scurt, clar, cu cuvinte cheie.

Ex.: „Evaluarea impactului imagisticii 3D în planificarea intervenţiilor ortopedice la pacienţii cu fracturi de femur”.

2. Context / Introducere (200‑300 de cuvinte)
• De ce este relevant subiectul în medicina actuală?
• Ce studii au abordat deja problema? (citează 2‑3 lucrări cheie).
• Care este lacuna pe care o vei umple?

3. Obiective
• Obiectiv general: ex. „Să se determine eficienţa imagisticii 3D în reducerea timpului de intervenție chirurgicală”.
• Obiective specifice: (ex. „Compararea duratei intervenţiilor cu și fără imagistică 3D”, „Evaluarea ratei complicaţiilor post‑operatorii”).

4. Metodologie
• Designul studiului: observaţional, prospectiv, cohortă, etc.
• Populaţia: număr de pacienţi, criterii de includere/excludere.
• Proceduri: tipul de imagistică, parametrii măsuraţi, instrumente statistice.
• Etică: menţionează aprobarea comitetului de etică (dacă e necesar).

5. Resurse necesare
• Laborator/echipamente (ex. scanner CT, software de reconstrucție 3D).
• Acces la dosare medicale / pacienţi.
• Timp estimat pentru fiecare etapă (ex. colectare date – 4 săptămâni, analiză – 2 săptămâni).

6. Calendar (Gantt simplu)

7. Bibliografie preliminară (stilul preferat de facultate). Include cel puţin 5‑7 surse actuale (ultimii 5‑10 ani).

6. Cum să-ţi „vindeţi” tema în faţa coordonatorului

1. Pregăteşte un pitch de 2‑3 minute – prezintă rapid contextul, lacuna și cum vei umple acea lacună.
2. Foloseşte grafice simple – un diagramă de flux a metodologiei sau un tabel cu compararea studiilor existente îţi poate face propunerea mult mai clară.
3. Arată-ţi disponibilitatea – menţionează că ai identificat deja resursele și că poţi începe imediat.
4. Solicită feedback specific – „Credeţi că ar fi fezabil să includ şi analiza cost‑beneficiu a tehnologiei 3D?”. Profesorii apreciază întrebările orientate spre îmbunătăţire.

7. Gândeşte pe termen lung

8. Checklist rapid (pentru ziua de predare)

• Titlul este clar și conţine cuvinte cheie.
• Introducerea conţine 2‑3 referinţe esenţiale și identifică clar lacuna.
• Obiectivele sunt SMART (Specifice, Măsurabile, Atingibile, Relevante, în Timp).
• Metodologia este detaliată suficient pentru a fi replicabilă.
• Calendarul este realist (nu supra‑promiţi).
• Bibliografia respectă stilul cerut (APA, Vancouver etc.).
• Ai verificat ortografia și formatul (margini, font, spaţiere).

Concluzie

Alegerea temei de licență nu e doar o formalitate – este primul tău pas în construirea unei cariere medicale sau de cercetare. Dacă urmezi pașii de mai sus (clarificarea intereselor, scouting‑ul temelor, discuțiile cu potențialii coordonatori, evaluarea impactului și structurarea riguroasă a propunerii), vei avea nu doar o temă „bună”, ci și un plan de lucru solid care îţi va uşura parcursul și îţi va crește şansele de a publica sau de a continua proiectul la nivel de masterat.

Mult succes și nu uita să te bucuri de proces – e ocazia perfectă să explorezi ceva ce te pasionează cu adevărat! 🚀