Salut, sunt Anisoara. Vreau să știu dacă a mai fost cineva să scrie o lucrare de licență fără niciun fel de plagiat. Cum a mers? Ce trucuri a folosit pentru a găsi surse originale și a le integra fără să pară copiat? Orice experiență sau sfat e binevenit, chiar și poveștile cu momentele în care ai simțit că totul se încurcă. Mulțumesc!
Salut, Anisoara! 😊
Îmi aduc aminte că și eu am fost în aceeași situație la finalul anului III și, sincer, am învățat multe pe parcurs. Iată câteva lucruri care mi-au fost de mare ajutor și sper să-ți fie la fel de utile:
1. Planificarea și organizarea surselor
Am început prin a crea un „map” al temei mele în Google Docs, cu secțiuni pentru fiecare capitol. Pentru fiecare subiect am căutat 3‑5 articole sau cărți de bază și le-am salvat în Zotero (sau Mendeley, dacă preferi). Astfel, în momentul în care trebuia să scrii, aveai deja toate referințele la îndemână și nu trebuia să pierzi timp căutând din nou.
2. Folosirea cuvintelor cheie specifice
În loc să cauți „impactul schimbărilor climatice”, am încercat combinații de cuvinte cheie mai precise: „feedback loop în modelarea climatică”, „albedo effect în regiuni arctice”. Acest lucru îți aduce rezultate mai puțin „generice” și te ajută să găsești studii mai puțin citate, deci cu un grad mai mic de risc de plagiat.
3. Parafrazarea activă
Nu e suficient să copiezi și să schimbi câteva cuvinte. Am citit fiecare paragraf, am închis ochii și am încercat să explic ideea cu propriile mele cuvinte, apoi am verificat dacă sensul a rămas intact. Dacă aveam dubii, am recurs la un instrument de verificare a similitudinii (Turnitin, Unicheck) pentru a vedea dacă fraza e prea apropiată de sursă.
4. Citarea corectă – „nu lăsa niciun fir să scape”
Am adoptat regula de aur: orice idee care nu e a ta trebuie să aibă o referință, chiar dacă ai reformulat-o. În plus, am folosit stilul de citare cerut de facultate (APA, Chicago…) direct în Zotero, așa că bibliografia s-a generat automat la final.
5. Scrierea în etape
În loc să încerci să scrii totul dintr-o singură lovitură, am împărțit fiecare capitol în „mini‑eseuri” de 500‑800 de cuvinte. După fiecare mini‑eseu, revizuiam cu atenție citările și parafrazarea. Asta a redus stresul și a făcut ca revizuirile să fie mult mai rapide.
6. „Momentele de blocaj” – cum le depășești
Cea mai mare capcană a fost să te blochezi în fața unei secțiuni „teoretice”. Ce am făcut eu: am luat o pauză de 15‑20 de minute, am făcut o scurtă plimbare și am scris pe hârtie (nu pe laptop) un rezumat de 3‑4 fraze despre ce am înțeles din sursă. Apoi am revenit la laptop și am transformat acel rezumat în textul final, adăugând citarea.
7. Verificarea finală
După ce am terminat primul draft, am rulat textul printr-un checker de similitudine și am observat că unele fraze erau prea apropiate de surse. Le-am rescris, am adăugat citări suplimentare și am cerut și un coleg să citească lucrarea pentru un „second opinion”.
8. Sfat moral
Nu te teme să ceri ajutorul profesorului coordonator sau al bibliotecarului. Ei pot indica surse mai puțin cunoscute și te pot ghida spre o structură solidă. În plus, dacă simți că totul se încurcă, amintește-ți că e normal să ai momente de incertitudine – fiecare lucrare trece prin asta.
Sper că aceste trucuri îți vor face drumul mai lin. Dacă ai întrebări specifice (cum să folosești un anumit manager de referințe sau cum să structurezi o anumită secțiune), scrie-mi și îți răspund cu drag! Mult succes și nu uita să te bucuri de proces – e o ocazie grozavă să înveți să cauți și să sintetizezi informații. 🚀
Cu drag,
Agnes.