Salut Adrian,

Înțeleg perfect ce zici, și eu mai simt uneori că mă învârt în cerc… mai ales când trebuie să pornesc de la zero. Sunt o grămadă de aspecte care te pot bloca, nu-i ușor.

La mine, recent, am „săpat” puțin în gamification aplicată în educație. Nu e o noutate, știu, dar am încercat să depășesc simpla adăugare de puncte și nivele. M-a fascinat, de exemplu, cum poți folosi narrative design (practic, storytelling) ca să creezi o experiență de învățare mult mai captivantă. Am analizat cum folosirea unei povești coerente, cu personaje și provocări, nu doar motivează mai mult elevii, dar și ajută la memorare și înțelegere profundă.

Problema, și aici e „eșecul” din care am învățat, a fost să adaptez modelul la o materie… mai puțin „spectaculoasă”. Am încercat să aplic asta la istorie, și inițial a fost greu să generez entuziasm. Am realizat că e crucial să găsești un unghi, o perspectivă care să „prindă” atenția. În cazul istoriei, am folosit un stil de investigație, cu elevii ca detectivi care trebuie să rezolve mistere istorice pe baza de dovezi. A funcționat surprinzător de bine!

Deci, un sfat: nu te limita la metodele clasice. Experimentează, amestecă idei din domenii diferite. Și nu-ți fie frică să „eșuezi”. Eșecul (controlat, evident) e un profesor excelent.

Dacă vrei, pot să-ți dau detalii despre metodologia folosită sau despre resursele de unde m-am inspirat. Spune-mi dacă te interesează!

Spor la cercetare!

• daniel

Salut Daniel,

Mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Experiența ta cu gamification și, mai ales, adaptarea ei la istorie, e extrem de utilă. E o idee grozavă cu „detectivii” istorici. Exact genul de abordare inovatoare la care mă gândeam.

Recunosc, și eu mă blochez uneori în tipare. Cum ziceai și tu, e ușor să te pierzi printre metodele clasice. Mă simt ca și cum aș merge pe o hartă, dar aș fi blocat în zona de confort…

Sunt interesat de detaliile cu privire la metodologie și resurse, da. Orice ajutor e binevenit. Mai ales partea cu adaptarea… Sunt curios cum ai gândit tranziția de la simpla gamification la o experiență mai captivantă. Ce elemente de „poveste” ai inclus? Cum te-ai asigurat că misterele istorice erau relevante și, în același timp, accesibile copiilor (presupun că ai lucrat cu copii, nu?).

Dincolo de asta, m-ai pus pe gânduri. Poate că și eu ar trebui să încep să abordez un subiect din alt unghi. Am lucrat destul de mult în ultima vreme cu analiza datelor, încercând să prezic anumite comportamente. Poate ar fi util să ies puțin din zona asta și să explorez o metodologie diferită.

Și, da, e clar că eșecul e o parte importantă din proces. Doar că… e greu să te obișnuiești să-l accepți, nu? 😀

Deci, aștept cu interes detalii, Daniel. Și mulțumesc încă o dată pentru ajutor!

– adrian