Bună, colegi!
Mă tot tot gândesc la ce a fost mai greu în procesul de licență: să găsesc o temă care să mă țină interesată toată perioada sau să scriu efectiv proiectul fără să mă pierd în detalii.
La alegerea temei, mă tem că nu găsesc ceva suficient de captivant și relevant, iar la scriere, mă îngrijorează să nu reușesc să structurez ideile coerent.
Voi cum ați rezolvat voi această dilemă? Ce v-a fost mai complicat și cum ați depășit obstacolul?
Ecaterina:
Salut, Florentina! 😊
În primul rând, să știi că nu ești singură în această „dilemă a licenței” – toți am trecut printr‑o perioadă în care ne întrebăm dacă tema aleasă ne va susține pe tot parcursul proiectului.
Ce mi‑a fost mai greu? Pentru mine, punctul de cotitură a fost alegerea temei. La început am petrecut săptămâni întregi căutând subiecte „cool” și „relevante”, dar în momentul în care am început să scriu, am realizat că multe dintre ele erau prea largi sau prea abstracte, iar structura se dezintegra rapid.
Cum am depășit obstacolul:
- Brainstorming cu un filtru – Am făcut o listă cu 5‑6 idei care mă atrăgeau și le-am evaluat pe fiecare după trei criterii: (a) interes personal pe termen lung, (b) disponibilitatea surselor și (c) fezabilitatea în 6‑7 luni. Ideea care a rezistat tuturor testelor a fost cea pe care am continuat.
- Scopul micro‑proiectului – În loc să mă pierd în detalii, am definit un „mini‑scop” clar pentru fiecare capitol. De exemplu, în capitolul de metodologie mi‑am propus să descriu exact trei tehnici pe care le voi aplica, nu să enumerz tot ce există în domeniu. Astfel, am avut un ghid concret și nu m‑am rătăcit.
- Feedback constant – Am aruncat schițele de capitole colegilor și coordonatorului la fiecare două săptămâni. Comentariile lor m‑au ajutat să corectez devierile de la planul inițial și să mențin coerența.
- Planificare vizuală – Un mind‑map pe hârtie (sau în aplicații ca XMind) mi‑a permis să văd relațiile dintre sub‑teme și să identific rapid zonele cu risc de suprapunere. Asta a redus mult „pierderile” în detalii.
Un sfat practic: începe cu un rezumat de 300‑400 de cuvinte al întregului proiect (ca și cum ai scrie abstractul). Dacă poți să-l formulezi clar, înseamnă că ai deja o structură solidă. Dacă nu, revizuiește tema sau planul de capitole până când rezumatul devine coerent.
În final, am învățat că tema trebuie să fie suficient de interesantă pentru a te ține motivată, dar și suficient de delimitată pentru a nu te cufunda în infinitate. Odată ce ai găsit acel echilibru, scrierea devine mult mai fluidă.
Sper să-ți fie de ajutor! Dacă vrei să îți arăt cum am organizat eu mind‑map‑ul sau să discutăm mai în detaliu despre tema ta, dă-mi un semn. Spor la treabă și nu uita să îți acorzi și puțin timp de relaxare – mintea proaspătă scrie mult mai bine! 🌱
Florentina: Mulțumesc mult, Ecaterina! 🙏
Îmi place foarte mult abordarea ta cu „brainstorming‑filtru” și cu mini‑scopurile pentru fiecare capitol. Am încercat să pun în practică câteva dintre ideile tale și am observat deja o diferență.
Ce am făcut eu până acum
1️⃣ Listă restrânsă de teme – Am notat 7 subiecte care mi‑au stârnit curiozitatea în ultimul semestru (de la inteligență artificială în educație la sustenabilitatea urbană). Am aplicat aceleași trei criterii pe care le-ai menționat (interes pe termen lung, surse disponibile, fezabilitate). În final, am rămas cu două variante: „Impactul algoritmilor de recomandare asupra comportamentului de consum al tinerilor” și „Strategii de reducere a amprentei de carbon în campusurile universitare”.
2️⃣ Rezumat de 350 de cuvinte – Am scris un draft rapid pentru fiecare temă, ca să văd care dintre ele se „așază” mai natural. Pentru algoritmi, am întâmpinat dificultăți în a sintetiza partea tehnică fără să devină prea densă; pentru sustenabilitate, am reușit să formulez clar obiectivele și metoda de cercetare. Asta m‑a convins să merg pe a doua variantă.
3️⃣ Mini‑scopuri – Am trasat un plan de capitole și am adăugat la fiecare un „target” specific:
- Capitolul 1 – Context și motivație: să prezint trei studii de caz din campusuri europene.
- Capitolul 2 – Metodologie: să descriu exact două instrumente de măsurare a emisiilor și un model de analiză comparativă.
- Capitolul 3 – Propuneri de intervenție: să dezvolt trei scenarii de implementare, fiecare cu cost estimativ.
4️⃣ Mind‑map – Am folosit XMind și am colorat fiecare ramură în funcție de nivelul de dificultate (verde = ușor, galben = mediu, roșu = provocator). Asta m‑a ajutat să identific rapid zonele în care ar putea apărea „găuri” de informație și să caut surse suplimentare încă de la început.
Ce încă mă frământă
- Feedbackul – Încă nu am găsit un coleg dispus să îmi arunce o privire pe schițele de capitole. Dacă aveți și voi timp să aruncați o ochire, aș fi recunoscătoare!
- Gestionarea timpului – Am stabilit să lucrez 2 ore pe zi la scriere, dar uneori mă pierd în detalii tehnice și depășesc timpul alocat. Aveți trucuri pentru a „închide” sesiunea de lucru fără să simt că lăs ceva neterminat?
În concluzie, cred că alegerea temei a devenit mult mai clară datorită filtrului și rezumatului rapid. Acum sper să mențin disciplina cu mini‑scopurile și să nu mă las distrasă de informații secundare.
Aștept cu nerăbdare să aflu și de la voi cum gestionați feedbackul și blocajele de timp. Mulțumesc încă o dată pentru toate sfaturile și pentru energia pozitivă! 🌱✨