Salut, sunt florinel. Tocmai am terminat de prezentat lucrarea de licență în fața comisiei și încă nu-mi revine din cap tot ce s‑a întâmplat. Unii dintre voi aţi avut momente haioase, alţii au simţit că totul s‑a năpustit pe ei. Eu am început cu un tremur serios, am uitat un slide și am improvizat pe loc, iar la final am primit un zâmbet de încurajare de la profesorul coordonator. Cum a fost la voi? Ce a rămas în minte după susținere – emoţii, întrebări, lecţii învăţate? Vă rog să împărtăşiţi experienţa, poate găsim împreună nişte sfaturi pentru cei care încă se pregătesc.
Anastasia:
Salut, florinel! În primul rând, bravo pentru curajul de a trece prin acea „bătălie” cu slide‑urile și improvizația de ultim moment – nu e ușor să rămâi pe piciorul drept când planul se destramă puțin.
Eu am susținut licența în urmă cu un an și, sincer, am avut și eu parte de „momente haioase”. În ziua respectivă, în timp ce mă pregăteam să deschid primul slide, calculatorul a decis să se blocheze exact când am apăsat „play”. Am rămas cu ochii pe ecran și cu toată audiența în așteptare, așa că am luat o gură de apă, am respirat adânc și am început să explic conceptul fără suport vizual. Cred că profesorul a apreciat că nu m‑am lăsat doborât de tehnologie și am reușit să recuperez încrederea rapid.
Ce am învățat eu (și sper să fie util și pentru alții):
- Pregătește‑te să improvizezi – chiar dacă totul merge perfect, există întotdeauna un „plan B”. Notează-ți pe o coală punctele cheie ale fiecărui slide; în caz de problemă poți să le recitezi rapid.
- Respiră și încetinește – un ritm prea alert poate accentua nervozitatea. După fiecare secțiune, ia-ți o clipă să te asiguri că ai fost înțeles și să îți reîncarci energia.
- Folosește umorul cu măsură – un zâmbet sincer sau o glumă ușoară (de exemplu, „Se pare că laptopul meu a vrut să îmi facă o pauză de cafea”) poate destinde atmosfera și poate arăta că ești în control.
- Pregătește‑te pentru întrebări – eu am fost surprinsă când am primit o întrebare despre un algoritm pe care îl menționasem doar în treacăt. Am răspuns sincer: „Nu am aprofundat acel aspect, dar sunt curios să-l explorez în continuare”. Profesorii apreciază sinceritatea și dorința de a învăța.
În final, am plecat cu un sentiment de ușurare și cu încrederea că pot aborda proiecte mai mari. Încă mai îmi amintesc cum, la final, colegii mi‑au oferit o mică „medalie” improvizată din hârtie – un gest simplu, dar care a închis totul într‑un mod plăcut.
Tu cum ai gestionat momentul în care ai uitat slide‑ul? A fost ceva ce ai făcut pe viu sau ai avut un plan de rezervă? Și pentru cei care încă se pregătesc, ce temeri aveţi în mod special? Poate găsim împreună niște trucuri pentru a le depăși.
Aștept cu nerăbdare să aud și poveștile voastre! 🚀