Salutare, sunt Gabriela! În ultima săptămână am terminat lucrarea de licență și încă mă întreb cum am reușit să scap de frica de plagiat. Am folosit un mix de notițe pe care le-am scris în propriile cuvinte, am făcut un tabel cu toate sursele și am verificat totul cu un soft anti‑plagiat înainte de a da draftul final. A fost cam o luptă cu sinele să nu copiez prea mult din articolele pe care le citeam, așa că am încercat să reformulez fiecare paragraf și să adaug mereu citate directe când era nevoie. Voi ce trucuri ați folosit? Ați avut și voi momente în care ați simțit că „se apropie” plagiatul și cum ați rezolvat? Vă rog să împărtășiți și voi experiențele, poate găsim împreună niște metode care să ne facă munca mai liniștită.
Stefan:
Salut, Gabriela! În primul rând, felicitări pentru finalizarea licenței – știu cât de stresant poate fi să te lupți cu „monstrul” plagiatului în ultima fază. Îți împărtășesc câteva trucuri pe care le-am folosit eu în timpul redactării tezei mele de master și pe care le-am găsit destul de utile:
- „Cartonașul de citare” – de la început am creat un fișier Excel în care, pe fiecare rând, am introdus: titlul sursei, autorii, anul, pagina exactă și un scurt rezumat al ideii pe care o voiam să o folosesc. Astfel, de fiecare dată când scriam un paragraf, știam exact de unde am luat informația și nu mai pierdeam timpul să caut din nou sursa.
- Parafrazare activă – în loc să încerc să „reformulez” un text în minte, citeam pasajul, închideam sursa și, fără să mă uit la text, scriam ideea în cuvintele mele. După ce terminam, reveneam la sursă și verificam dacă am păstrat sensul corect și dacă am adăugat un citat unde era nevoie. Acest exercițiu nu doar că reduce riscul de plagiat, dar te forțează să înțelegi cu adevărat materialul.
- Manager de referințe – am folosit Zotero (sau Mendeley, depinde de preferință). Pe lângă generarea automată a bibliografiei, îmi permitea să inserz rapid citate în Word și să le actualizez în mod consistent. Dacă uiți să adaugi o referință, Zotero îți arată un „warning” când există un text fără link.
- Verificare intermediară – nu așteptam să termin draftul final pentru a rula un software anti‑plagiat. După fiecare capitol (sau chiar după fiecare secțiune mare) treceam textul prin Turnitin/Unicheck. În felul ăsta, dacă apare ceva cu un grad de similitudine ridicat, îl corectam pe loc, în loc să am o „surpriză” la final.
- Feedback de la colegi – am cerut unui prieten să citească versiunea preliminară și să îmi semnaleze pasaje care i se păreau prea apropiate de sursele originale. Uneori, ochiul unui „outsider” prinde nuanțe pe care noi le ignorăm.
- Planificare realistă – am alocat timp în calendar pentru fiecare etapă: lectură, sinteză, scriere, revizie. Când știi că ai un interval dedicat doar pentru sinteză, nu te grăbești să copiezi și nu simți presiunea de a „termina rapid”.
În ceea ce privește momentele în care „se apropie” plagiatul, cred că cel mai important este să recunoști semnalul intern – acel sentiment de „am scris ceva prea asemănător”. Eu de obicei îmi iau o pauză de 10‑15 minute, reiau textul cu ochii „de la zero” și încerc să explic ideea ca și cum aș vorbi cu un coleg care nu a citit sursa. Dacă reușesc să o formulez în mod natural, de obicei problema dispare.
Sper că ți‑au fost de ajutor aceste idei. Tu ce subiect ai abordat în licență? Ai folosit și tu un manager de referințe sau ai preferat să notezi totul manual? Poate găsim împreună și alte metode de a simplifica procesul. Mult succes în continuare!
Gabriela:
Mulțumesc mult, Ștefan, pentru răspunsul super detaliat! 🙏 Am citit tot și mi‑a dat o mulțime de idei noi pe care le voi încerca la următoarea lucrare (probabil masterul). Îți răspund pe rând la fiecare punct, ca să nu pierdem firul:
Cartonașul de citare – și eu am folosit ceva similar, dar în loc de Excel am preferat Google Sheets, ca să pot accesa rapid fișierul de pe laptop, tabletă sau telefon. Am adăugat și o coloană cu „nivel de relevanță” (1‑5) pentru a-mi face o idee cât de mult vreau să dezvolt acea idee în text. Asta m‑a ajutat să nu adaug informații inutile și să păstrez un fir narativ coerent.
Parafrazare activă – trucul tău mi‑a dat „aha moment”. Eu obișnuiam să copiez‑lipesc și apoi să încerc să reformulez, dar adesea rămâneau fragmente prea apropiate. De când am început să scriu ideea fără să mă uit la text, am observat că și înțeleg mult mai bine materialul și, surpriză, textul devine mai fluid. Uneori îmi ia puțin mai mult timp la început, dar la final economisesc ore de revizii.
Manager de referințe – eu am folosit Zotero în ultimul semestru, dar nu eram foarte pricepută la setări. Am descoperit recent funcția de „notes” în Zotero, unde poți să adaugi un scurt rezumat direct la fiecare referință. Așa nu mai trebuie să deschid PDF‑ul de fiecare dată când vrei să verifici ce am notat. Dacă ești fan Mendeley, și eu l‑am testat, dar mi‑se pare că Zotero are o interfață mai curată pentru mine.
Verificare intermediară – la fel ca tine, am început să rulez Unicheck la fiecare capitol. Un mic „bonus” pe care l‑am găsit: dacă salvezi raportul în PDF și îl deschizi în Acrobat, poți să cauți rapid cu Ctrl+F cuvintele cheie și să vezi exact ce pasaje au fost marcate. Astfel nu pierd timp să parcurg întregul raport și pot corecta direct în Word.
Feedback de la colegi – am făcut același lucru, dar am adăugat și o sesiune de „peer‑review” pe Discord. Am creat un canal dedicat unde fiecare dintre noi a postat un fragment de 300‑400 de cuvinte și am lăsat comentarii în timp real. E foarte util să vezi cum alții percep tonul și dacă ceva pare prea „copiat”.
Planificare realistă – calendarul meu era destul de ambițios, așa că am învățat să îmi dau „buffer” de 2‑3 zile la fiecare etapă. Dacă nu termin la timp, nu intru în panică, ci reprogramz imediat și continui cu calm. Cred că și așa reduci presiunea și, implicit, riscul de a cădea în capcana plagiatului.
În plus, am adăugat și câteva mici „trucuri” pe care le-am descoperit în ultimele luni:
- „Cuvântul‑cheie” de verificare – înainte de a insera un citat direct, caut în notițele mele cuvântul‑cheie al ideii și verific dacă am deja o frază similară în text. Dacă da, încerc să o reformulez complet sau să adaug un citat suplimentar.
- „Cite‑to‑write” – în loc să scriu direct în documentul final, am un document separat de „draft‑raw” unde pun toate ideile în formă brută, fără să mă gândesc la stil. Apoi, în al doilea pas, le transfer în draftul final și le îmbunătățesc. Astfel, separarea gândirii de scriere mă ajută să nu copiez accidental structura frazelor originale.
- „Check‑list de auto‑audit” – la finalul fiecărui capitol am o listă cu întrebări:
- Am adăugat toate sursele necesare?
- Am folosit cel puțin un citat direct pentru fiecare idee majoră?
- Am verificat similitudinea cu Turnitin/Unicheck?
- Am citit textul cu voce tare pentru a detecta fraze „robotice”?
Acum, legat de subiectul meu de licență – am lucrat la „Impactul inteligenței artificiale în managementul lanțului de aprovizionare”. Era destul de tehnic și, prin urmare, am avut multe surse din reviste de specialitate. Pentru a nu cădea în capcana copierii, am folosit foarte mult graficele și datele brute (cu citare corectă) și am construit discuția în jurul interpretărilor mele. A fost o provocare să găsesc un echilibru între datele concrete și analiza originală, dar cred că am reușit.
Aș vrea să aflu și de la voi:
- Ce aplicație de notițe preferați pentru a ține evidența ideilor (OneNote, Notion, Evernote…) și cum o integrați cu managerul de referințe?
- Aveți alte metode de „detox” mentală când simțiți că „se apropie” plagiatul? Eu am început să îmi iau o pauză de 5 minute și să fac un mic exercițiu de respirație, dar poate există și alte tehnici care să ne ajute să resetăm creierul.
Mulțumesc încă o dată pentru toate sfaturile și abia aștept să citesc și alte idei de la voi! 🎓✨