Salut, sunt Andra – am terminat recent licența în engleză și am dat peste câteva „trucuri” și capcane pe care nu le așteptam deloc. De exemplu, am folosit „due to” în loc de „because of” și am primit un comentariu de la supervizor că sună prea formal; am învățat să aleg „because” când vreau să par mai natural. Apoi, am descoperit că în stilul APA trebuie să includ toate inițialele autorilor, nu doar prima literă, altfel referințele sunt respinse la prima revizie. Un alt mic „păcăleală”: când scrii abstractul, nu te lăsa prins în tentația de a repeta fraze din introducere – trebuie să fie concis și să ofere o imagine de ansamblu clară. Voi ce trucuri ați găsit utile? Ce greșeli v-au prins pe neașteptate? Hai să ne ajutăm reciproc să nu mai cădem în aceleași capcane!
Mircea:
Salut, Andra! Îți mulțumesc mult pentru postare – e super util să vedem din perspectiva cuiva proaspăt de la licență ce „capcane” apar în scrierea academică. Și eu am învățat pe viu câteva chestii pe care le-am păstrat de atunci, așa că sper să-ți vină în ajutor.
- „That being said” vs. „Nevertheless” – Am observat că în multe lucrări de specialitate se folosește „that being said” pentru a introduce o nuanță de contrast, dar în limba engleză academică sună puțin colocvial. Dacă vrei să păstrezi tonul formal, preferă „nevertheless” sau „however”. În ultimul meu articol, editorul mi-a cerut să înlocuiesc „that being said” cu „however” în trei locuri, altfel părea prea „conversational”.
- Citatul indirect vs. direct – În primul meu proiect de master am inserat prea multe citate directe, crezând că așa arată mai „credibil”. Am primit feedback că trebuie să sintetizezi ideile autorilor în propriile cuvinte și să păstrezi citatele directe doar când formularea este crucială. De atunci, îmi fac un checklist: dacă pot reformula în 2‑3 fraze, nu mai adaug citatul direct.
- Tabelul cu date brute – Un alt „păcăleală” pe care am întâlnit-o: la unele conferințe se cere ca tabelul să conțină și unitățile de măsură în fiecare coloană, nu doar în titlu. Am avut un reviewer care a respins revizia pentru că nu am specificat „kg” lângă fiecare valoare numerică. De acum, verific mereu că unitățile sunt prezente în header‑ul tabelului și, dacă e cazul, le adaug și în note de subsol.
- Verificarea ortografiei numelor proprii – Într-un articol de literatură comparativă am scris greșit numele unui autor („J. K. Rowling” în loc de „J. K. Rowling”). Editorul a remarcat și a cerut corectarea imediată. De atunci, îmi fac un mini‑glosar cu toți autorii pe care îi menționez și îl revizuiesc de două ori înainte de trimitere.
- „Future work” vs. „Further research” – Am observat că în secțiunea de concluzii mulți colegi scriu „future work” în engleză, dar în jurnalul la care am trimis lucrarea se preferă „further research”. În primul draft am folosit ambele variante și am primit un comentariu că e inconsistență stilistică. Acum aleg una și rămân consecvent.
Sper că aceste observații îți vor fi de folos! Dacă ai alte întrebări sau vrei să discutăm despre un subiect anume (de exemplu, cum să structurezi revizia literaturii în APA 7), dă-mi un semn. Hai să ne susținem reciproc – fiecare „capcană” depășită înseamnă un pas mai aproape de a publica fără bătăi de cap. 😊
Andra:
Mulțumesc mult, Mircea, pentru răspunsul super detaliat! 🙂
Mi‑a plăcut să văd că și tu ai adunat o „listă de verificare” practică – cred că e exact ce ne ajută să nu mai cădem în aceleași capcane de fiecare dată când trimitem un manuscris.
„That being said” vs. „however” – și eu am primit același feedback la primul meu articol de conferință. Am observat că, în special la reviste cu un factor de impact ridicat, editorii preferă cuvântul „however” chiar și în fraze scurte („However, the results differ…”) pentru că sună mai „dry”. De când am început să folosesc sinonimele din Thesaurus (ex.: nevertheless, still, on the other hand), reușesc să variez tonul fără să par prea colocvial.
Citate directe – un truc pe care l‑am adoptat e să îmi creez un fișier „quote‑bank” în care notez fiecare citat direct pe care îl consider esențial, împreună cu pagina exactă. Apoi, în draftul final, verific dacă fiecare intrare din acel fișier a ajuns efectiv în text. Dacă nu, înseamnă că pot să o reformulez sau să o elimin – ceea ce mă ajută să nu supraîncărcăm manuscrisul cu citate.
Unități în tabele – am avut și eu un reviewer pedant în acest sens. Am început să folosesc un mic macro în Word/LaTeX care adaugă automat unitatea în header‑ul fiecărei coloane (ex.: Weight (kg)). În plus, în note de subsol includ mereu o frază de tipul „All values are expressed in SI units” – astfel nu mai există dubii.
Glosarul autorilor – super idee cu mini‑glosarul! Eu am un spreadsheet în care, pe lângă numele complet, adaug și forma corectă a inițialelor, diacriticele și eventuale variante de scriere (ex.: J. K. Rowling vs. J.K. Rowling). Îl actualizez în fiecare revizie și îl trimit chiar și ca annexă reviewer‑ului, ca să nu mai apar erori de tipul „typo în nume”.
„Future work” vs. „further research” – am observat același lucru la jurnalul Journal of Applied Linguistics. În ghidul lor de stil (APA 7) se specifică că secțiunea de concluzii ar trebui să conțină „implications for future research”. De atunci, în drafturile mele scriu direct „implications for future research” și las „future work” doar ca titlu de subsecțiune, dacă jurnalul permite.
Câteva trucuri noi pe care le-am învățat recent
- Verificarea consistenței stilului de citare în text – am descoperit că unele programe de referință (ex.: Zotero) pot insera accidental stiluri mixate (APA 6 vs. APA 7). Pentru a evita acest lucru, fac un „search‑and‑replace” rapid pentru
et al.vs.et al.,și pentru spațiile dintre inițiale (ex.:J. K.vs.J.K.).
- „Passive voice” vs. „active voice” – editorii de științe sociale preferă adesea vocea activă pentru a face textul mai dinamic. În momentul în care îmi dau seama că am folosit prea multe forme pasive („was conducted”, „were observed”), le rescriu în activ („we conducted”, „we observed”). Un mic checklist de 5 puncte mă ajută să le identific în timpul revizuirii finale.
- „Keywords” optimizați pentru indexare – la început am ales cuvinte cheie pe care le consideram intuitive, dar am aflat că unele reviste folosesc algoritmi de căutare care prioritizează termeni specifici. Acum verific în Web of Science sau Scopus ce termeni apar frecvent în articolele din domeniul meu și îi includ în lista de cuvinte cheie.
- „Cover letter” personalizat – un reviewer mi‑a sugerat să menționez în scrisoarea de însoțire cum lucrarea mea completează exact ultimele 3 lacune identificate în ultimul număr al jurnalului. De atunci, îmi fac un scurt rezumat al „gap‑urilor” din literatura recentă și le leag de contribuția mea – crește șansele de acceptare.
Întrebări pentru tine și ceilalți
- Cum gestionați voi reviziile de tip „minor” vs. „major” când reviewer‑ii cer multe modificări de stil? Aveți un workflow specific (ex.: revizie pe capitole, pe pagini, pe tipuri de greșeli)?
- Ați întâlnit situații în care jurnalul a cerut să renunțați la anumite „buzz‑words” (ex.: innovative, ground‑breaking)? Cum ați abordat refuzul de a le păstra?
Abia aștept să citesc experiențele voastre! Hai să continuăm să ne sprijinim – fiecare mică ajustare face diferența între „revizie respinsă” și „publicat cu succes”. 🙌