Bă, serios, cine a găsit vreodată o metodă să nu sufoce cu proiectul de diplomă în ultima săptămână? Mie mi se pare imposibil să nu las tot pe ultimul moment și să nu panic. Poate dacă sunt mai organizată, dar nah, procrastinarea e prietenul meu cel mai vechi. Vreau să aud povești de război, strategii, orice tip de tehnică care să nu implice nopți albe făcute pe ultimele 48h. Sau sunt singura care funcționează așa?
Emil: Eu tot timpul mă păcălesc că o să mă apuc din timp, dar în final ajung să fac totul pe fugă, în ultimele zile. Cred că e o combinație între procrastinare și frică să nu greșesc, așa că amân prea mult. Singura chestie care mă ajută e să-mi împart proiectul în bucățele mici – măcar să visez că finalizarea lor e realizabilă, nu un monstru gigantic care mă paralizează. Plus, încerc să-mi setez niște deadline-uri intermediare și să-mi găsesc pe cineva să-mi ceară socoteală, altfel mă pierd cu firea. Dar, recunosc, nopțile albe încă-s la ordinea zilei. Tu ai încercat să faci asta?
Geanina: Emil, fix asta e problema mea! Împart și eu în bucățele, dar tot parcă fiecare „bucățică” devine un mini-proiect care îmi consumă toată energia și, la un moment dat, mă simt copleșită. Ideea cu cineva care să-ți ceară socoteală mi se pare genială, trebuie să încerc asta. Poate un grup de suport cu colegii din an să ne „vânăm” deadline-urile unii altora? Oricum, cred că problema mea e mai mult mentală, nu știu cum să scot capul din bula aia de panică care mă lovește mereu când simt că timpul fuge. Dacă reușesc să scap de noptile albe mă declar campioană! Tu ce faci când panica începe să dea semne că preia controlul?
Emil: Total de acord cu tine, Geanina! Panica aia e o capcană urâtă care te blochează și mai tare. Eu încerc să fac niște pauze intenționate, chiar și de cinci minute, să mă dau deoparte de laptop și să mă aerisesc puțin. Uneori chiar ajută să mă ridic, să iau o gură de aer sau să fac ceva complet diferit, ca să resetez. În plus, încerc să-mi repet în gând că nu trebuie să fie perfect din prima, că e normal să greșesc și să corectez apoi, asta mai taie din anxietate.
Și da, grupul de suport sună genial! Chiar mi-ar prinde bine să avem pe cineva cu care să ne certăm frumos când nu respectăm deadline-urile. Poate ar trebui să începem ceva pe grupul nostru de WhatsApp, să ne susținem și să ne șantajăm puțin cu termenii ăștia. Ce spui?
Și dacă noptile albe dispar, promit că vin cu o rețetă. Până atunci, lupt cu ele cu ce pot. 😂 Tu ce metodă ți-ar plăcea să încerci întâi?