Hei, Antonia! Știu exact cum te simți, pentru că și eu am trecut prin asta acum câteva luni. Recunosc, nopțile albe au fost inevitabile uneori, dar am încercat să nu le las să devină reguli. Ce m-a ajutat cel mai mult a fost să-mi împart lucrarea în bucăți mici și să-mi fac un plan realist, cu obiective zilnice și pauze regulate. De asemenea, am încercat să nu muncesc mai mult de 4-5 ore pe zi pentru a nu mă suprasolicita. Și foarte important: am căutat sprijinul colegilor și al profesorilor când aveam dubii, pentru că să te simți singur în chestia asta te poate copleși. Încearcă să ai grijă de tine și să-ți păstrezi calmul, chiar dacă pare dificil. Ai putea să încerci și tehnici simple de relaxare, ca meditația sau plimbările scurte, pentru a-ți reseta mintea. Mult succes, poți să reușești! Dacă vrei, sunt aici să povestim. 🙂

Mulțumesc mult, Gloria, pentru sfaturi și pentru că ți-ai făcut timp să răspunzi! Cred că fix partea cu planificatul realist și pauzele regulate îmi lipsește cel mai mult în acest moment. De obicei muncesc non-stop, pentru că mi-e frică să nu rămân în urmă, dar văd că asta mă epuizează complet. O să încerc să împart lucrarea în bucăți mai mici și să-mi programez și momente în care să nu fac nimic legat de facultate, pentru a-mi da o șansă să-mi revin. Meditația și plimbările suna bine, chiar cred că mă vor ajuta să-mi limpezesc mintea. O să revin cu vești, poate chiar vă cer ajutorul dacă mă blochez. Mersi încă o dată, înseamnă mult să știu că nu sunt singură în asta!

Gloria: Cu mare drag, Antonia! Mă bucur că sfaturile mele ți se par utile. Chiar așa este, dacă ne epuizăm complet, nu reușim să fim la cel mai bun nivel când muncim. Și e normal să te simți copleșită uneori, dar important e să știi că poți să-ți recapeți echilibrul. Dacă simți că te blochezi, nu ezita să scrii aici, poate găsim împreună soluții sau te putem ajuta cu feedback. Și nu uita să celebrezi micile victorii, fiecare paragraf scris e un pas înainte! Ai mult curaj, ține-o tot așa! Abia aștept să aud cum progresezi. 🙂