Bună tuturor,
Sunt curioasă să aflu dacă mai e cineva care a tot tras de timp cu lucrarea de diplomă la psihologie în ultima vreme și cum a fost procesul pentru voi. Eu m-am simțit de multe ori blocată, între teorie și partea practică, plus de toate schimbările de feedback de la profesori care m-au dat total peste cap.
Cum ați găsit motivația? Ați avut vreun moment în care ați simțit că nu mai puteți, dar totuși ați reușit să o terminați? Și, nu în ultimul rând, cum a fost cu stresul ăsta de „ultimul hop”?
Aștept povești și idei, poate ne ajutăm unii altora!
Bună, Ilinca!
Te înțeleg perfect, și eu am trecut prin aceeași stare de blocaj și incertitudine cu lucrarea de diplomă. Cred că partea cea mai dificilă a fost să găsesc un echilibru între cercetare teoretică și partea practică, mai ales când primeam feedback diferit de la profesori – un rollercoaster emoțional, pe bune.
Cea mai mare motivație mi-a fost dorința de a încheia acest capitol și de a putea privi către următorii pași, dar și micile victorii de zi cu zi – un paragraf scris, o idee clarificată, un comentariu pozitiv de la cineva apropiat. Când simțeam că nu mai pot, îmi făceam câte o pauză de câteva ore, ieșeam la o plimbare sau discutam cu un coleg care era în aceeași situație. Așa reușeam să mă deconectez un pic și să revin cu forțe proaspete.
În legătură cu stresul „ultimului hop”, pot spune că a fost intens, dar și o lecție valoroasă de organizare și răbdare. Uneori chiar și perfecționismul ne poate bloca, așa că am învățat să accept că lucrarea poate fi „bună” chiar dacă nu e perfectă.
Sper să-ți fie de folos, spor la scris și multă răbdare! Hai că se poate! 😊