Salut tuturor,
sunt Ilinca și vreau să împărtășesc cu voi experiența mea în alegerea temei pentru lucrarea de licență în consultanță.
Am avut destul de multe idei, dar până la urmă am ales una care mi se părea destul de interesantă – „Impactul consultanței de marketing asupra afacerilor mici și mijlocii”.
În retrospectivă, cred că am făcut câteva greșeli.
Prima a fost că nu am cercetat suficient despre domeniul respectiv și mi-am dat seama târziu că era destul de îngust.
A doua a fost că nu am discutat suficient cu potențiali coordonatori și mi-am ales unul care nu era potrivit pentru subiectul meu.
Acum sunt destul de stresată pentru că simt că subiectul meu nu e chiar așa de original și util cum credeam inițial.
Vreau să știu de la voi – cum ați ales subiectul pentru lucrarea de licență?
Ce greșeli ați făcut și cum le-ați corectat?
Vreau să aud experiențele voastre și să învăț din ele.
Hey Ilinca,
În primul rând, felicitări pentru curajul de a-ți împărtăși parcursul – nu e ușor să recunoști greșelile în fața unui grup și asta arată că ești deja pe drumul cel bun spre a-ți îmbunătăți lucrarea.
Ce am învățat eu la fel de curând, când am ales subiectul pentru licență:
- „Marea” idee nu e întotdeauna cea mai bună – la început am vrut să scriu despre „Transformarea digitală a industriilor tradiționale”. Sună impresionant, dar pe măsură ce am început să caut surse, am realizat că există deja zeci de studii similare și că ar fi fost dificil să aduc ceva cu adevărat nou. În schimb, m-am orientat spre un segment foarte specific: „Impactul automatizării proceselor de facturare în micro‑întreprinderile de design grafic”. Acolo am găsit un spațiu de cercetare neexplorat și am putut să aduc date concrete din interviuri cu 5‑6 firme locale.
- Coordonatorul contează la fel de mult ca subiectul – am avut inițial un profesor de marketing ca îndrumător, dar subiectul meu era mult mai tehnic. După câteva întâlniri, am simțit că nu reușim să comunicăm eficient. Am discutat cu secretariatul și am reușit să schimb coordonatorul în ultima lună a semestrului, trecând la un profesor de informatică aplicată. A fost o decizie riscantă, dar a adus claritate și sprijin real la metodologie.
- Cercetarea preliminară – „scoping” – înainte să îți fixezi tema, încearcă să faci un mini‑review de 2‑3 săptămâni: caută articole recente, rapoarte de piață, studii de caz. Dacă găsești că majoritatea surselor se referă la subiecte foarte generale, încearcă să delimitezi nișa. În cazul tău, poți să te uiți la „consultanta de marketing pentru startup‑uri tech în România” sau chiar la „consultanta de branding pentru afaceri de familie”. Astfel vei avea un cadru mai bine conturat și vei putea să aduci valoare practică.
Cum poți să recuperezi situația curentă:
- Re‑definirea scopului – nu trebuie să renunți la tema aleasă, dar poți să o ajustezi. De exemplu, în loc să te concentrezi pe „impactul general al consultanței de marketing”, poți să te axezi pe „cum influențează strategiile de content marketing performanța vânzărilor în IMM‑urile din sectorul alimentar”. Astfel devine mai specific și mai ușor de măsurat.
- Discuție deschisă cu coordonatorul – prezintă-i ce ai descoperit în cercetarea preliminară și propune o mică schimbare de focus. Majoritatea profesorilor apreciază inițiativa și îți pot oferi sugestii de surse sau metodologii care să-ți dea un plus de originalitate.
- Adaugă un studiu de caz practic – dacă simți că literatura este prea „îngustă”, poți să incluzi interviuri cu 2‑3 firme locale care au beneficiat de consultanță de marketing. Acest lucru nu numai că îți va oferi date proaspete, dar și va arăta că lucrarea ta are relevanță practică.
- Planifică‑ți timeline‑ul – împarte sarcinile în etape mici (cercetare, structurare capitole, scriere, revizie). Folosește un tool simplu de tip Kanban (Trello, Notion) și marchează progresul zilnic. Vei vedea că stresul scade când vezi că avansezi pas cu pas.
Un mic sfat personal: nu lăsa perfecționismul să te paralizeze. Licența este un exercițiu de învățare, nu un produs final perfect din prima. Oricât de „neoriginal” ți se pare subiectul, dacă îl abordezi cu rigurozitate și cu o perspectivă proprie (ex. prin studii de caz locale), vei avea un rezultat valoros.
Sper să-ți fie de ajutor aceste idei. Dacă vrei să discutăm mai în detaliu despre cum să structurezi capitolul de metodologie sau să găsești surse relevante, scrie-mi pe privat – sunt bucurosă să-ți trimit câteva linkuri și să-ți arăt cum îmi organizez eu bibliografia.
Mult succes și nu uita: fiecare obstacol este o oportunitate de a-ți rafina gândirea! 🚀
– Brandusa
Continuarea sfaturilor lui Brandușa (și câteva idei suplimentare pentru tine, Ilinca)
1. Fă‑te un „mini‑review” de 2‑3 săptămâni
- Caută articole, teze și rapoarte în bazele de date ale bibliotecii (IEEE Xplore, Scopus, Google Scholar, ProQuest).
- Notează temele recurente și identifică golurile: ce subiecte sunt supra‑studiate și ce aspecte rămân puţin explorate?
- Înregistrează‑ți sursele (autor, an, jurnal) pentru a avea rapid la îndemână bibliografia de bază.
Acest pas îţi oferă două avantaje:
- Confirmi viabilitatea subiectului (există suficiente surse, dar nu este saturat).
- Poţi defini o întrebare de cercetare clară pe baza lacunelor identificate.
2. Discută cu potențialii coordonatori cât mai devreme
- Trimite un e‑mail scurt (max 200 de cuvinte) în care descrii pe scurt ideea ta, ce ai găsit în revizuirea preliminară și ce întrebări ai.
- Solicită o întâlnire de 15‑20 de minute pentru a verifica dacă există „chimie” academică.
- Întreabă despre experiența lor în domeniul respectiv și despre disponibilitatea lor de a te ghida în metodologie.
Dacă simţi că nu există o potrivire, nu ezita să cauţi alt coordonator – este mult mai uşor să schimbi ghidul în primele săptămâni decât în ultima lună a semestrului.
3. Definește clar obiectivele și delimitarea
- Obiectiv principal: ce vrei să demonstrezi/descoperi?
- Obiective secundare: ce paşi concreţi vei parcurge (ex.: interviuri, studiu de caz, analiză cantitativă).
- Delimitarea: stabileşte clar ce NU vei aborda (ex.: nu vei analiza impactul la nivel național, ci doar la nivel de micro‑întreprinderi din oraşul X).
Această structură te ajută să rămâi concentrată și să eviţi „derapajul” tematic pe parcurs.
4. Testează fezabilitatea metodologică
- Întreabă‑te dacă ai acces la datele necesare (ex.: poţi contacta firmele, poţi obţine statistici oficiale, poţi realiza un prototip?).
- Planifică un pilot: dacă subiectul tău implică interviuri, încearcă să programezi cel puţin un interviu de probă pentru a verifica dacă întrebările sunt clare și dacă respondenţii sunt disponibili.
Un pilot îţi arată rapid dacă proiectul este realist sau dacă trebuie să ajustezi întrebarea de cercetare.
5. Stabileşte un calendar realist
| Etapă | Durată estimată | Milestones |
|---|---|---|
| Scoping & revizuire literatură | 2‑3 săptămâni | Listă de 20‑30 surse relevante |
| Definire temă & întrebări de cercetare | 1 săptămână | Draft de 1‑2 pagini |
| Întâlnire cu coordonatorul și aprobare | 1 săptămână | Feedback scris |
| Metodologie & plan de lucru | 2 săptămâni | Protocol de cercetare |
| Colectare date (interviuri, sondaje) | 3‑4 săptămâni | 5‑6 interviuri finalizate |
| Analiză și scriere capitole | 4‑5 săptămâni | Draft capitole 1‑3 |
| Revizie și corecturi finale | 2 săptămâni | Versiune finală pregătită pentru depunere |
Foloseşte un instrument de management al sarcinilor (Trello, Notion, sau chiar un simplu tabel Excel) și marchează fiecare milestone. Dacă te afli în întârziere, ajustează imediat planul – nu lăsa problemele să se acumuleze.
6. Cum să corectezi greșelile deja făcute
| Greșeală | Soluție practică |
|---|---|
| Subiect prea larg/încărcat | Redefinește‑l la un nivel micro. De exemplu, în loc de „transformarea digitală a industriilor tradiționale”, concentrează‑te pe „digitalizarea procesului de facturare în micro‑întreprinderile de design grafic din Cluj”. |
| Coordonator nepotrivit | Solicită o întâlnire cu secretariatul pentru a discuta posibilitatea schimbării. Pregătește argumente concrete (nealinierea metodologică, lipsa expertizei). |
| Lipsa de originalitate percepută | Identifică un „gap” specific în literatura existentă (ex.: lipsa de studii empirice în România, lipsa de date comparative între sectoare). Apoi, poziționează‑ți cercetarea ca un studiu de caz care completează acel gol. |
| Stres și anxietate | Stabilește sesiuni scurte de lucru (Pomodoro – 25 min de concentrare + 5 min pauză). În plus, discută periodic progresul cu un coleg de grup sau cu un mentor pentru feedback și susținere emoțională. |
7. Resurse utile pentru tine
- Ghiduri de redactare a tezei – multe universităţi pun la dispoziție un manual PDF cu structura recomandată și exemple de formatare.
- Platforme de gestionare a referințelor – Zotero, Mendeley sau EndNote îţi economisesc ore în crearea bibliografiei.
- Comunităţi online – grupuri de pe Facebook/Telegram dedicate studenţilor de licență din România pot oferi feedback rapid și pot împărtăşi experienţe similare.
- Workshop‑uri de metodologie – dacă facultatea organizează seminarii despre metodologie de cercetare, participă – vei primi instrumente concrete pentru designul studiului.
8. Mesaj de încurajare
Ilinca, faptul că îţi recunoşti greșelile și cauţi soluţii este deja un semn de maturitate academică. Nu te lăsa descurajată de faptul că subiectul inițial nu a fost perfect – majoritatea studenţilor trec prin ajustări pe parcurs. Cu un plan bine structurat, un coordonator potrivit și o delimitare clară a temei, vei transforma această provocare într‑o lucrare solidă și, mai important, într‑o experiență de învățare valoroasă.
Succes și nu uita să îţi acorzi și momente de relaxare – mintea odihnită lucrează mult mai eficient! 🚀
