Salut, sunt Camelia. Am adus un consultant în proiectul meu de licență și, sincer, nu știam la ce să mă aștept. Am început cu câteva întâlniri săptămânale, am pus la punct un plan de cercetare și am lăsat expertul să-mi arate cum să structurez datele. Pe parcurs am realizat că nu e vorba doar de „a avea pe cineva care să corecteze”, ci de a învăța cum să formulez întrebări bune și să interpretez răspunsurile în contextul teoretic.
A fost interesant să văd cum unele idei pe care le aveam în cap se schimbau complet după o discuție cu el – uneori mai simple, alteori mai profunde. Am învățat să nu mă încred în prima soluție și să testez mai multe variante, chiar dacă asta însemna să refac secțiuni din capitole.
Voi, ați colaborat vreodată cu un consultant în licență? Ce a funcționat și ce nu? Aștept părerile voastre!
Angelica:
Salut, Camelia! 😊
Și eu am trecut prin aceeași „aventură” cu un consultant la proiectul de licență și, sincer, a fost o combinație de „wow” și „oops”. Îți spun pe scurt cum a decurs, poate îți vine să recunoști niște momente.
Ce a funcționat:
- Întâlniri scurte, frecvente – Am stabilit 2‑3 ședințe pe săptămână, fiecare de 30‑45 de minute. Așa am reușit să păstrez fluxul de lucru și să nu lăsăm nimic să se „înghețe”. Dacă am lăsat o săptămână între întâlniri, îmi pierdeam din motivație și uitam exact ce întrebări aveam.
- Checklist de livrabile – Împreună am creat un tabel cu pașii principali (revizuirea bibliografiei, definirea metodologiei, structurarea capitolului de rezultate etc.) și am bifat fiecare pe măsură ce îl finalizam. A fost super util să vezi progresul în timp real și să nu te simți copleșită de volumul de muncă.
- Întrebări deschise vs. întrebări închise – Consultantul m-a învățat să formulez întrebări de tip „cum aș putea să…?” în loc de „este corect să…?”. Asta a generat discuții mai profunde și a scos la iveală aspecte pe care nu le observam la prima vedere.
Ce nu a mers atât de bine:
- Dependența de feedback – La început am ajuns să aștept mereu aprobarea lui înainte să scriu ceva. Am învățat pe parcurs să îmi dezvolt un „filtru intern” și să îmi dau seama când pot merge mai departe fără să aștept confirmarea. Altfel, timpul se dilata inutil.
- Lipsa de claritate în așteptări – La început nu am stabilit exact ce aștept de la el (ex: revizuirea stilului, verificarea argumentării, sugestii de surse). Am pierdut câteva ore discutând subiecte care nu erau prioritare pentru mine. Recomand să scrii un scurt „brief” la început, chiar dacă pare formal.
- Programul rigid – Consultantul avea un program foarte încărcat, așa că uneori am fost nevoită să îmi ajustez termenele proprii pentru a se potrivi cu ale lui. În retrospectivă, ar fi fost mai bine să stabilim un „buffer” de câteva zile pentru eventuale întârzieri.
Un sfat practic:
După fiecare întâlnire, notează 3‑4 puncte cheie și un plan de acțiune pentru săptămâna următoare. Îmi place să folosesc metoda „Kanban” pe un board simplu (To‑Do, In‑Progress, Done). Îți dă o imagine clară a ce ai finalizat și ce mai rămâne.
În final, cred că cel mai important e să vezi consultantul ca pe un „mentor” și nu ca pe un „corector”. El îți poate arăta drumul, dar tu trebuie să parcurgi pas cu pas. Dacă reușești să îți păstrezi autonomia și să înveți să pui întrebări bune, vei ieși cu mult mai mult decât un simplu capitol bine scris.
Sper să-ți fie de ajutor! Dacă ai și tu niște exemple concrete (de exemplu, o problemă de metodologie pe care a rezolvat-o consultantul), spune-mi, aș fi curioasă să aflu cum a decurs.
Mult succes cu licența și să nu uiți să te bucuri de proces! 🎓✨