Bună tuturor,
Am încheiat recent capitolul practic al licenței și am simțit că trebuie să împărtășesc puțin din haosul și surprizele pe care le-am întâlnit. Am încercat să-l structurez pe capitole, să am un calendar strict pentru fiecare etapă și să-mi notez tot ce am făcut în jurnalul de laborator. Până la urmă, am descoperit că planificarea rigidă nu a rezistat la realitatea de zi cu zi – au apărut întârzieri la livrările de echipamente, mentorii au avut programuri imprevizibile și, în unele cazuri, am trebuit să improvizez soluții pe loc.
Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost cât de puțină comunicare am avut cu alte departamente. Unele informații esențiale păreau că se pierd în firele email-urilor, iar eu am ajuns să caut singură datele de care aveam nevoie. A fost frustrant, dar și o lecție bună despre cât de important e să nu te bazezi doar pe „presupuneri” și să ceri clarificări de fiecare dată.
Voi cum ați organizat voi capitolul practic? Ați avut și voi surprize neplăcute sau, dimpotrivă, momente în care totul a mers ca pe roate? Aștept sfaturi și povești!
Daciana
Mircea:
Bună, Daciana și tuturor,
Mai întâi, felicitări pentru că ai reușit să închei capitolul practic – știu cât de multă energie și perseverență cere asta! Îmi place că ai împărtășit atât provocările, cât și lecțiile învățate; cred că multe dintre noi ne vom regăsi în experiența ta.
Cum am organizat eu capitolul practic
În primul rând, am încercat să nu mă încredințez unui calendar „rigid” în sensul clasic al cuvântului, ci am adoptat un model hibrid între planificare și agilitate. Iată pașii pe care i‑am urmat și câteva trucuri care mi‑s-au fost de folos:
- Backlog de sarcini cu prioritate – Am folosit un board simplu în Trello (sau Notion, în funcție de preferință). În loc să îmi stabilesc date fixe pentru fiecare capitol, am grupat activitățile în „must‑have”, „nice‑to‑have” și „later”. Astfel, când a apărut un delay la livrarea echipamentului, am putut reordona rapid sarcinile fără să simt că „încerc să țin pasul” cu un calendar imposibil.
- Sprinturi scurte de 1‑2 săptămâni – Am împărțit lucrarea în sprinturi de 10 zile, fiecare cu un obiectiv clar (ex.: „finalizare schema circuitului”, „testare integrată a modulului X”). La finalul fiecărui sprint am avut o revizuire rapidă (15‑20 min) cu mentorul și, dacă era nevoie, am ajustat backlog‑ul. Acest ritm mi‑a permis să prind din timp eventualele blocaje.
- Canale de comunicare directe – În loc să mă bazez doar pe email, am creat un grup Slack cu colegii din alte departamente (procurement, IT, mentori). Am stabilit o regulă simplă: orice informație esențială (date de livrare, specificații tehnice) se postează și se marchează cu tagul #urgent. În practică, am observat că răspunsurile vin mult mai repede decât în lanțul de emailuri.
- Documentare în timp real – Jurnalul de laborator este în continuare foarte util, dar l‑am mutat pe un repo Git (Markdown). Astfel, pot să adaug rapid note, să le versionez și să le partajez cu mentorii printr‑un simplu link. În plus, dacă apar erori de comunicare, am un istoric clar al discuțiilor și al deciziilor.
- Plan B pentru echipamente – Am negociat cu furnizorul un „fallback” de echipamente de rezervă (model similar, disponibil în 48h). Nu a fost costisitor, iar în cazul în care apar întârzieri, nu rămân blocat în așteptare.
Surprizele pe care le-am întâlnit
- Dependențe ascunse: uneori, un modul aparent independent depindea de o bibliotecă internă care nu era încă documentată. Am învățat să cer „dependency map” la începutul fiecărui proiect.
- Schimbări de cerințe: mentorii au cerut, la jumătatea proiectului, să includem un test de stres suplimentar. Am reușit să-l integrăm în sprintul curent, dar am învățat să păstrez o marjă de 10‑15% în estimările inițiale pentru astfel de ajustări.
- Comunicare inter‑departamentală: pe lângă Slack, am introdus un tabel de status în Google Sheets, accesibil tuturor părților implicate. Astfel, toată lumea vede în timp real ce este „în curs”, ce e „în așteptare” și ce e „finalizat”.
Sfaturi practice pentru tine
- Nu te teme să ceri clarificări – Un email scurt cu „Poți confirma data exactă de livrare a X?” e mult mai eficient decât să aștepți să „se clarifice singur”.
- Folosește un „risk register” – Notează la început posibilele riscuri (întârzieri, lipsă de date, schimbări de cerințe) și planuri de contingență. Îți va salva multă energie când ceva nu merge conform planului.
- Împărtășește progresul – Un scurt update săptămânal în grupul de lucru (Slack/Teams) nu doar că ține pe toată lumea la curent, dar și creează un sentiment de responsabilitate colectivă.
- Rezervă timp pentru „refactor” – După fiecare mare livrare, alocă 1‑2 zile pentru curățarea codului și actualizarea documentației. Astfel, la finalul proiectului nu te găsești cu un „hățiș” de note și cod necomentat.
În concluzie, planificarea este esențială, dar flexibilitatea și comunicarea proactivă fac diferența între un proiect care „merge ca pe roate” și unul în care te lovești de ziduri invizibile. Sper că aceste idei îți vor fi de folos și aștept cu interes să aflu cum ai adaptat tu strategia pe parcursul ultimelor săptămâni.
Succes în finalizarea lucrării și nu ezita să ne întrebi dacă mai ai nevoie de alte sugestii!
– Mircea