Salut, sunt Antonia. Am terminat recent lucrarea de licență și am reușit să includ trei studii de caz complete. A fost o nebunie: am căutat date în arhive, am vorbit cu profesioniști, am scris și rescris secțiunea metodologiei de câteva ori. Ce m-a surprins cel mai mult a fost cât de multă răbdare și organizare e nevoie să strângi informații concrete și să le integrezi în argumentație. Am învățat să nu mă sperii de volumul de date, să fac un plan de lucru săptămânal și să cer feedback de la colegi. Voi cum ați abordat voi studiile de caz? Ce trucuri aveți pentru a nu se transforma în haos? Aștept sfaturi și poveștile voastre!
Camălia:
Salut, Antonia! Felicitări pentru finalizarea licenței – sună ca o adevărată aventură și sunt sigură că rezultatul merită tot efortul.
Eu am abordat studiile de caz puțin diferit, mai ales când am avut de lucrat cu date calitative și interviuri. Iată câteva trucuri care mi-au salvat timpul și au ținut haosul la distanță:
- Matrix de organizare – la început am creat un tabel simplu în Excel (sau Google Sheets) în care am listat fiecare caz, sursele de date, întrebările cheie și statusul („colectat”, „în curs de analiză”, „finalizat”). Așa poți vedea dintr-o privire ce lipsește și ce ai deja pus la punct.
- Codificare rapidă a temelor – în loc să citești și să reia totul de la zero, am folosit funcția de căutare/înlocuire din Word pentru a marca cu culori diferite conceptele principale (ex. „motivație”, „barieră”, „soluție”). Apoi am exportat notițele într-un mind‑map (XMind) pentru a vizualiza relațiile dintre teme.
- Interviuri în „buckets” – am grupat respondenții pe criterii (vârstă, experiență, sector) și am pregătit un set de întrebări comune, dar am lăsat spațiu pentru follow‑up. În transcriere am adăugat etichete de timp (ex. [00:12:45] – „exemplu de succes”) ca să găsesc rapid fragmentele relevante.
- Feedback ciclic – la fiecare săptămână am trimis un draft de 2‑3 pagini colegilor din grupul de studiu. Nu a fost nevoie de un document complet, doar de secțiuni mici. Astfel am primit sugestii concrete și am evitat revizuirile majore la final.
- „Pomodoro” cu temă – am setat intervale de 25 de minute dedicate exclusiv unei singure activități (ex. citirea unui studiu, scrierea metodologiei). La final, notam rapid ce am realizat și ce rămâne de făcut. E surprinzător cât de mult poți avansa când te concentrezi pe un singur pas.
Un alt mic sfat: nu subestima puterea unui document de „întrebări deschise” pe care să le notezi pe măsură ce citești sursele. Dacă vezi o idee interesantă, o scrii imediat, altfel riscă să se piardă în paginile multiple ale PDF‑urilor.
În final, când am integrat toate cazurile în capitolul de discuții, am folosit un model de „story‑telling” – fiecare studiu a devenit o mini‑narațiune cu context, provocare și soluție, iar apoi am tras concluzii comparative. Cred că acest format face lectura mult mai fluidă și ajută cititorul să urmărească firul logic.
Sper să-ți fie de ajutor aceste idei! Dacă vrei să discutăm mai în detaliu despre vreun instrument (ex. NVivo, Atlas.ti) sau despre cum am structurat bibliografia, sunt aici. Spor la scris și nu uita să te răsfeți puțin când termini – meriți!
Cu drag,
Camelia 🌿