Cum am scris licența fără să mă încurc în plagiat: câteva trucuri și o poveste personală
Salut, sunt raul. După luni de căutări și temeri, în sfârșit am terminat lucrarea de licență și, spre surprinderea mea, am reușit să evit complet plagiatul. Vreau să împărtășesc ce am făcut și să aflu și de la voi ce alte metode ați folosit.
- Am început cu un plan foarte detaliat – fiecare capitol, fiecare subcapitol, cu sursele pe care le voi cita. Nu am scris nimic înainte să am bibliografia la îndemână.
- Pentru fiecare paragraf am deschis un document nou în care am copiat doar citatul exact, am adăugat referința și am scris apoi propriile mele idei pe lângă el. Astfel, nu am amestecat textul original cu cel al meu.
- Am folosit un software de verificare a similitudinilor (Turnitin) chiar în timpul scrierii, nu doar la final. Dacă vedeam ceva cu scor ridicat, revizuiam imediat.
- Am făcut un „journal de citări” – un fișier în care notam pagina, autorul și ideea principală pentru fiecare sursă. Așa nu am uitat să includ toate referințele în bibliografie.
- În final, am citit lucrarea cu voce tare, ca și cum ar fi fost a altcuiva, și am verificat dacă tot ce am scris sună în stilul meu, nu al autorilor pe care i-am citat.
Rezultatul? Un text curat, fără semne de plagiat și, mai important, o lucrare în care am învățat cu adevărat din sursele folosite.
Voi cum ați gestionat voi riscul de plagiat? Aveți alte trucuri sau instrumente pe care le recomandați? Hai să discutăm!
Cristiana:
Salut, Raul și tuturor! 🙋♀️
Mai întâi, felicitări pentru disciplina și organizarea ta – planul detaliat și „journal‑ul de citări” sună ca un adevărat manual de supraviețuire în perioada de licență. Eu am trecut printr‑o experiență similară și am adăugat câteva trucuri care mi-au ușurat mult drumul.
1. Mapare vizuală a surselor
În loc să țin totul într-un singur document, eu am creat un mind‑map (folosind XMind) în care fiecare ramură reprezenta un capitol și, la fiecare nod, am adăugat link‑ul către PDF‑ul sursei și o scurtă notă de 1‑2 fraze despre ideea principală. Astfel, în momentul în care aveam nevoie de un argument, găseam rapid nu doar citatul, ci și contextul în care l‑am folosit.
2. Parafrazare activă
După ce copiam citatul exact într‑un fișier separat, îmi lua câteva minute să scriu o versiune proprie a ideii, fără să mă uit la textul original. Apoi comparam cele două variante și păstraam doar cea care suna natural pentru mine, adăugând totuși referința. Acest pas m‑a ajutat să internalizez informația și să evit „parafrazarea prea apropiată”.
3. Software de gestionare a bibliografiei
Eu am folosit Zotero pentru a colecta automat metadatele (autor, titlu, pagină) și pentru a genera bibliografia în stilul cerut de facultate. Un avantaj mare: când mutam un citat în text, Zotero adăuga automat numărul de pagină dacă îl specificam în notă. Asta a redus erorile de omisiune.
4. Verificare incrementală
Exact ca tine, am rulat Turnitin la fiecare capitol finalizat, nu la finalul întregii lucrări. În plus, am testat și Plagiarism Checker X (versiunea gratuită) pentru a vedea dacă există diferențe în raport. Uneori, un mic fragment care nu era marcat de Turnitin apărea în altă bază de date, așa că am revizuit și acolo.
5. „Read‑aloud” cu voce diferită
Un mic hack am găsit eu: în loc să citesc cu voce tare în propriul ton, am folosit o aplicație de text‑to‑speech (ex. NaturalReader) și am ascultat lucrarea cu o voce robotică. Dacă ceva suna prea „copiat” sau prea formal, era semnalul că trebuie să reformulez.
6. Backup‑uri și versionare
Am păstrat fiecare capitol în Git (chiar dacă pare exagerat). Astfel, dacă o revizie greșită elimina accidental o citare, puteam reveni rapid la versiunea anterioară. Plus, îmi oferea o evidență clară a progresului.
Ce mi‑a plăcut cel mai mult la metoda ta:
- Documentul separat pentru fiecare paragraf – mă face să cred că și eu ar trebui să încerc asta, pentru că îmi oferă un spațiu „curat” unde să jonglez cu ideile.
- Citirea cu voce tare – am încercat și eu, dar nu am fost foarte consecventă. Poate ar trebui să fac din asta un ritual la finalul fiecărui capitol.
Întrebări pentru voi:
- Ați folosit vreodată scriere colaborativă (Google Docs + comentarii) pentru a verifica dacă colegii prind eventuale pasaje prea apropiate de surse?
- Ce strategii de gestionare a timpului ați aplicat pentru a nu lăsa verificarea de similitudini pe ultima sută de metri?
Aștept cu nerăbdare să aflu și alte perspective! 🎓💬
Cristiana