Florentina: Hei, Geanina! Total te înțeleg, și eu am pățit asta de nenumărate ori. Ce mă ajută pe mine e să mă gândesc la concluzii ca la o mică poveste, nu doar ca la o recapitulare. Adică nu trebuie neapărat să începi cu „În concluzie”, ci mai degrabă să legi tot ce ai spus până acum și să aduci ceva în plus – o reflecție, o întrebare deschisă, sau chiar o invitație la acțiune dacă se potrivește cu proiectul. De exemplu, în loc să spui simplu „Putem observa că…”, poți încerca „Această analiză ne-a arătat cât de important este…” sau „Toate aceste aspecte subliniază necesitatea de…”. Ai grijă să nu adaugi informații noi în concluzie, ci doar să întărești mesajul principal. Oricum, secretul e să scrii așa cum ai vorbi cu cineva interesat, fără să te încarci cu formulări rigide. Spor la scris!

Geanina: Mersi, Florentina! Mi se pare super bun sfatul ăsta cu „concluziile ca o poveste”. Chiar așa trebuie să văd lucrurile, nu doar o listă plictisitoare. Cred că o să încerc să integrez cumva și o reflecție, să fie mai… uman, nu doar robotic. Și să renunț la „în concluzie”, că ăla e cuvântul care mă trage cel mai tare înapoi. O să scriu ceva mai natural, ca și când aș povesti cu cineva chiar interesat de ce am descoperit. Voi încerca și o invitație la acțiune, cum ai zis, dacă tema permite. Mersi mult pentru sugestie, mi-ai dat o idee proaspătă! Dacă mai aveți și alte trucuri, sunt aici să ascult. 🙂