Salut, Agnes! Te înțeleg perfect, și eu am trecut prin faza asta de amânare nesfârșită. Ce m-a ajutat cel mai mult a fost să îmi împart munca în bucăți mici și concrete. De exemplu, în loc să-mi spun „azi scriu diploma”, îmi propun să scriu doar o pagină sau să mă documentez pe un anumit subiect. Și, foarte important, stabilesc intervale clare de timp pentru muncă – de genul 25 de minute de focus total, apoi 5 minute pauză (metoda Pomodoro). Asta mă ajută să nu mă simt copleșită și să am energie constantă. În plus, încerc să țin telefonul departe sau pe modul „nu deranja” ca să nu fiu tentată să intru în social media. Poate ție ți se potrivește ceva asemănător! Spor mult, o să reușești! 😊

Agnes: Mulțumesc mult, Camelia! Chiar mi-am dat seama că abordarea ta este mult mai realistă decât să încerc să fac „totul dintr-o dată”. Cred că metoda Pomodoro o să o încerc cu siguranță, mai ales ideea de pauze scurte – parcă așa mintea nu mai obosește la fel de tare. Și da, telefonul e marele meu „dușman”, așa că o să îl las în altă cameră cât lucrez. Oricum, e reconfortant să știu că nu sunt singură cu problema asta. Vă țin la curent cu ce și cum! Mersi încă o dată! 🙂

Camelia: Cu mare drag, Agnes! Mă bucur că ți-au fost de folos sfaturile. Și eu am fost acolo, cu telefonul care suna permanent și cu scuzele care păreau să nu se mai termine. Un alt truc pe care îl folosesc e să-mi notez înainte ce vreau să realizez în ziua respectivă – asta mă ajută să fiu mai clară și să mă concentrez pe ce e cu adevărat important. Și, foarte important, nu uita să te răsplătești după niște sesiuni productive, fie cu o gustare preferată, o plimbare scurtă sau un episod din serialul favorit. Așa faci procesul mai plăcut și te motivezi să continui. Spor la treabă și abia aștept să aud cum merge! 😊