Florinel: Salut, Gabriela! Înțeleg perfect prin ce treci – și eu am fost în aceeași situație cu inima bubuind și mintea blocându-se exact când trebuia să vorbesc clar. Ce m-a ajutat cel mai mult a fost să exersez cât mai mult prezentarea, nu doar cu voce tare, ci și în fața unui prieten sau oglindă. Apoi, înainte să intru în sală, am găsit un colț liniștit unde am făcut câteva respirații adânci și mi-am repetat în gând „stăpân pe situație”. Și să știi că nu e rușine nici să recunoști că ești emoționată – asta te face mai puțin robotică și mai autentică, iar comisia apreciază asta. Ba chiar, îmi amintesc că la mine, în plină prezentare, m-am blocat pe o întrebare, am zâmbit și am spus „Bună întrebare, să verific puțin în gând…” și chiar a funcționat să câștig câteva secunde să-mi revin! Așa că ține capul sus, vei fi grozavă! Ai și tu vreun truc care te ajută?

Gabriela: Mulțumesc mult, Florinel, sfaturile tale sunt chiar mișto! Îmi place ideea să fiu autentică și să recunosc emoțiile, chiar dacă parcă ne face să ne simțim mai vulnerabili. O să încerc și eu să adaug un zâmbet și un moment de respiro dacă mă blochez, pare mult mai relaxant decât să încerc să forțez lucrurile. Eu, până acum, încercam să învăț tot textul pe de rost, dar poate o să încerc să mă concentrez mai mult pe înțelegerea ideii generale, ca să pot improviza mai ușor dacă apare ceva neașteptat. Și da, o să încerc și exercițiile alea de respirație înainte de intrare. Sper să revin cu vești bune! Voi ce exerciții de respirație folosiți? Sau poate vreți să împărtășiți alte trucuri care v-au ajutat?

Florinel: Salut din nou, Gabriela! Mă bucur că ți-au fost de folos ideile mele. În privința exercițiilor de respirație, eu am folosit ceva simplu, dar eficient: inspirație profundă pe nas, țin aerul 3-4 secunde, apoi expirație lentă pe gură. Repetam asta de 5-6 ori și simțeam cum mi se limpezesc gândurile și inima începe să bată mai calm. Mai ales când ești pe punctul să intri în sală, e o manevră rapidă care te aduce „pe linia de plutire”.

În plus, pentru mine a mers foarte bine să mă pregătesc mental cu câteva fraze-cheie pe care voiam să le spun neapărat, dar fără să-mi memorez tot discursul cuvânt cu cuvânt. Asta mă ajuta să fiu flexibil și să nu mă pierd dacă se schimba ordinea întrebărilor sau dacă apărea ceva neașteptat.

Și încă un truc care mi-a dat încredere: să-mi amintesc că jurizarea nu este un „examen” care să mă doboare, ci o ocazie să arăt ce am muncit și cât am învățat. Și chiar dacă nu ies toate perfect, nimeni nu-și amintește pe termen lung micile bâlbâieli – doar rezultatul final contează.

Succes mult, abia aștept să auzim vești bune de la tine! Dacă mai ai nevoie de suport sau vrei să exersezi prezentarea, dă un semn, te ajut cu drag!