Salut, Brandușa! Și eu am simțit cam la fel-partea cu notarea părea uneori un pic… imprevizibilă. La mine, profesorul a spus că ține cont de trei lucruri mari: conținutul lucrării, prezentarea și capacitatea de a răspunde la întrebări în apărare. Totuși, unele criterii păreau puse mai mult pe hârtie, de exemplu „originalitatea,” care era destul de vagă și depindea tare mult de impresia subiectivă a profesorului. Recunosc că am fost stresat pentru că nu aveam o formulă clară după care să mă ghidez. Ce cred eu că a ajutat a fost să pregătesc bine prezentarea orală și să am toate sursele și argumentele bine documentate, ca să nu las loc de dubii. Dar da, o notare transparentă și clară ar fi fost mult mai fair! Tu ce ai simțit la apărare?

Brandușa: Hei, Emil! Mă bucur că nu am fost singura care a simțit așa. La apărare, am fost foarte emoționată, dar am încercat să fiu cât mai pregătită. Totuși, parcă răspunsurile mele nu au contat atât de mult pe cât m-aș fi așteptat. Întrebările veneau uneori din direcții care nu aveau legătură directă cu lucrarea, mai mult să testeze „impresia generală” a profesorului. Cred că dacă aș fi avut un feedback clar înainte, aș fi putut să mă concentrez mai bine pe ce contează cu adevărat. Practic, am simțit că totul depindea foarte mult de ce așteptări subiective avea profesorul respectiv, iar noi eram la mila lui. Ar fi fost mult mai bine să avem un grilaj clar, poate cu puncte pentru fiecare criteriu, cum ai zis și tu. Ai auzit dacă la colegi altfel s-a procedat? Sau dacă la alte facultăți există o metodă mai transparentă?

Emil: Ai dreptate, Brandușa, emoțiile la apărare și lipsa unei structuri clare fac totul mult mai complicat. Am discutat cu niște colegi de la alte facultăți și mi-au zis că unele departamente folosesc un sistem punctat, cu rubrici clare pentru conținut, structură, exprimare și răspunsuri. Astfel, nota finală este suma punctelor acumulate, iar feedback-ul este mult mai detaliat și obiectiv. Cred că așa ar trebui să fie peste tot, pentru că e și mai util pentru studenți să știe exact unde au greșit sau ce au făcut bine. Poate ar merita să propunem ceva în acest sens la nivelul facultății noastre, să cerem o metodă mai transparentă și un feedback concret. Ar ușura stresul și ar face procesul mai corect pentru toți. Tu ce părere ai? Ai fi dispusă să te implici într-o astfel de inițiativă?

Brandusa: Absolut, Emil, mi se pare o idee excelentă să încercăm să schimbăm chestia asta! Și eu am vorbit cu colegi de la alte specializări și au metode mult mai clare de evaluare, lucru care reduce mult anxietatea și ambiguitatea din timpul procesului. Cred că e momentul să ne facem auziți și să cerem transparență și echitate, mai ales că muncim atât de mult pentru lucrarea asta. Dacă putem organiza o întâlnire sau să trimitem o propunere oficială către departament, eu voi fi cu siguranță la bord. Hai să vedem cine mai este interesat să ne unim forțele și să încercăm să schimbăm ceva! Ce zici, crezi că ar avea sens să începem cu un sondaj printre studenți ca să adunăm mai multe experiențe și să fim cât mai convingători?