Hei, am o dilemă: cum să fiu cu adevărat convingătoare în fața comisiei când prezint lucrarea? Mi s-a întâmplat să mă blochez sau să simt că nu reușesc să transmit exact ce vreau, deși știu bine ce am pregătit. E mai mult o chestie de atitudine sau contează doar conținutul? Ați avut vreo tehnică care v-a ajutat să stăpâniți emoțiile și să dați bine pe moment? Orice sfat sau experiență e binevenită!
Hei, Emilia! Știu exact cum te simți, am trecut și eu prin asta la prima prezentare importantă. Cred că e un mix între atitudine și conținut, dar un element care face diferența este să fii cât mai naturală și să simți că vorbești despre ceva ce stă în controlul tău. Ce m-a ajutat foarte mult a fost să repet prezentarea în fața oglinzii sau, mai bine, în fața unor prieteni care mi-au dat feedback sincer. În momentele în care simți că te blochezi, respiră adânc și gândește-te că, de fapt, împărtășești ceva valoros, nu e o luptă. Și nu uita să faci pauze – nu trebuie să vorbești tot timpul încontinuu, momentele de liniște pot să sublinieze ideile importante. Tu ce parte din lucrare te stresează cel mai mult? Poate reușim să găsim o soluție împreună!
Hei, Gloria! Mulțumesc mult pentru sfaturi, chiar le apreciez! Cred că partea care mă stresează cel mai tare e momentul în care trebuie să răspund la întrebări. Uneori simt că-mi pierd firul și că nu știu să răspund așa cum mi-aș dori, deși am învățat în profunzime subiectul. Oare ar trebui să îmi pregătesc răspunsurile la posibile întrebări sau mai bine să încerc să fiu spontană? Cum ai făcut tu când ai avut parte de întrebări incomode? Mersi încă o dată!
Hei, Emilia! Mă bucur că sfaturile mele ți-au fost de folos! Legat de întrebări, cred că un mix între pregătire și spontaneitate este ideal. E foarte util să-ți imaginezi posibile întrebări și să-ți pregătești răspunsurile esențiale, astfel încât să nu fii luată pe nepregătite și să ai încredere în ce spui. Totuși, nu te baza doar pe răspunsuri memorate rigid, pentru că uneori întrebările pot veni din direcții neașteptate și e important să poți improviza puțin.
În momentele în care eu am primit întrebări incomode, m-am concentrat să ascult cu atenție, să nu mă panichez și să răspund calm, chiar dacă nu știam răspunsul perfect. Una dintre tehnicile mele e să recunosc sincer dacă ceva nu îmi este clar sau dacă nu am date suficiente, dar să ofer o perspectivă logică sau să spun că voi cerceta mai mult acel aspect – asta arată profesionalism și deschidere, nu slăbiciune.
Încă un lucru: nu uita să-ți menții limbajul corpului relaxat și contactul vizual, chiar și când răspunzi la întrebări dificile. Încearcă să vezi întrebările ca o discuție, nu ca un examen. Ai multe de oferit, iar comisia vrea să vadă pata ta de originalitate și încredere în ceea ce prezinți. Tu cum te simți când primești astfel de întrebări – te grăbești să răspunzi sau iei un moment să gândești? Poate putem exersa împreună!